ICCJ. Decizia nr. 1216/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1216/2006
Dosar nr. 2388/2005
nr. 9935/1/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia introdusă la Curtea de Apel Cluj, contestatoarea R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16327 din 24 februarie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, să i se recunoască calitatea de refugiat şi să i se acorde drepturile băneşti aferente.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri, printre care acte de stare civilă, certificat nr. C 3178 din 28 octombrie 2004, eliberat de Arhivele Naţionale şi declaraţii autentificate ale unor martori.
În cadrul administrării probatoriului solicitat au fost audiaţi martori care au arătat că refugiul tatălui contestatoarei a fost generat de faptul că organele jandarmeriei române au exercitat violenţe fizice asupra acestuia, datorită faptului că era cunoscut în localitate, ca adept al ideilor şi ideologiei comuniste şi că nu cunosc să fi existat un alt motiv ce să fi fost prezent la baza deciziei de a se refugia şi că nu a suferit persecuţii din partea autorităţilor române, pe motivul etniei sale.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitate respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 2 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei R.I.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, s-a dovedit atât cu înscrisul oficial eliberat de Arhivele Statului, cât şi cu probele testimoniale, că tatăl contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-şi părăsească domiciliul din satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu este determinată de suferinţa unor persecuţii din motive etnice.
Împotriva soluţiei instanţei de fond, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, este persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată, expediată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză s-a dovedit atât cu înscrisul oficial eliberat de Arhivele Naţionale, cât şi cu probele testimoniale, că tatăl contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-şi părăsească domiciliul în satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu a fost determinată de suferinţa unor persecuţii din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 373 din 2 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1214/2006. Contencios. Anulare decizie a... | ICCJ. Decizia nr. 1217/2006. Contencios. Solicitare prelungire... → |
|---|
