ICCJ. Decizia nr. 1229/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1229/2006
Dosar nr. 3923/2005
nr. 16063/1/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta T.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 194 din 22 iunie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţii autentificate ale unor martori, din care a rezultat că aceasta s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea Dacia, judeţul Satu Mare, în Cetăţele, comuna Şişeşti, judeţul Maramureş.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 269/CA/2005 - PI din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu este născută în refugiu, ci anterior cedării Ardealului de Nord, Ungariei, respectiv 1934.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate.
De asemenea, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Probele pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, nu au fost coroborate cu nici un alt mijloc de probă.
Or, pentru a ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind dator, potrivit art. 129 alin. (8) C. proc. civ., a stărui, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.
În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor, puterea de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamantă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., cauza va fi trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care, în aplicarea art. 315 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, va proceda la completarea probatoriului, în sensul audierii nemijlocite a martorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 269/CA/2005 - PI din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare,aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1230/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
