ICCJ. Decizia nr. 2511/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2511/2006
Dosar nr. 2466/1/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12337 din 28 octombrie 2005 şi în consecinţă, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declaraţiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acestuia a fost strămutată din localitatea Meseşeni de Sus, judeţul Sălaş (la data refugiului, Căţăluşa), în localitatea Bucureşti.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 2/CA/2005 - P.I. din 9 ianuarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12337 din 4 octombrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit prin probele administrate, că s-a născut la 13 iulie 1942, în localitatea de domiciliu, după care s-a întors la familie în Bucureşti.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit, instanţa a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului, deoarece Legea nr. 189/2000 nu îi prevede ca beneficiari, pe moştenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, 13 iulie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiatului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 2/CA/2005 - P.I. din 9 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
