ICCJ. Decizia nr. 2503/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2503/2006
Dosar nr. 3500/2005
nr. 14377/1/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 363 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.R.D. SA - Agenţia Caracal, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Agenţia Generală a Finanţelor Publice Olt, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal nr. 2382 din 29 iunie 2001 şi a deciziei nr. 1330 din 31 august 2001, emise de pârâţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentele-pârâte au arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit şi neîndoielnic al acestuia, ceea ce a condus la o aplicare greşită a legii.
Astfel, dacă s-ar reţine împrejurarea că actul de control întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt a fost valorificat de către Ministerul Finanţelor Publice, prin controlul efectuat ulterior la B.R.D.S.G. SA (societatea mamă), atunci acţiunea introdusă de reclamantă ar apărea ca lipsită de interes, întrucât efecte juridice ar produce numai ultimul act de control.
Referindu-se la fondul cauzei, reclamantele-pârâte au arătat, în esenţă, că în temeiul art. 5 din HG nr. 335/1995 şi al art. 4 din OG nr. 70/1994, privind impozitul de profit, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile privind provizioanele specifice de risc constituite în alte moduri decât cele precizate prin actele normative în vigoare, precum şi în situaţia stabilirii acestora peste limitele legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societăţii respective.
În acest sens, recurentele-pârâte au arătat că societatea nu a ţinut cont, la constituirea provizioanelor, de dispoziţiile imperative ale pct. 5 alin. ultim din Normele Băncii Naţionale a României nr. 3/1994, constituind provizioane majorate, care depăşesc cuantumul creditelor garantate, peste limitele reglementate de HG nr. 335/1995.
Societăţile bancare sunt obligate ca, în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi juridice, să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa debitele, conform art. 1 din Normele Băncii Naţionale Române nr. 3/1994, dar valoarea garanţiilor luate în calcul la stabilirea provizioanelor specifice de risc nu poate fi inferioară sau superioară celei înscrise în contractele de garanţie şi în contractele de credit, după cum nu pot fi utilizaţi coeficienţi de ajustare a garanţiilor constituite, în calculul provizioanelor specifice de risc.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de actele dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin procesul-verbal nr. 2382 din 29 iunie 2001, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt - Direcţia de Control Fiscal a constatat diferenţe între cuantumul provizioanelor calculate de bancă şi incluse pe cheltuieli şi cuantumul provizioanelor stabilite de organul de control, reţinând că intimata-reclamantă a ajustat nivelul garanţilor înscrise în contractele de garanţie şi credit, depăşind cadrul legal stabilit prin HG 335/1995; diferenţele au fost considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, conform OG nr. 70/1994, cu modificările şi completările ulterioare. Procesul-verbal menţionat a fost încheiat ca urmare a verificării modului de constituire şi de achitare a obligaţiilor către bugetul statului şi fondurilor speciale pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2000.
Contestaţia administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal, în temeiul art. 1 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, în vigoare la acea dată, a fost respinsă prin Decizia nr. 1330 din 31 august 2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin adresa nr. 302347 din 10 septembrie 2001, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Îndrumare şi Control Fiscal i-a comunicat B.R.D. că rezultatele verificărilor efectuate la sucursalele teritoriale ale băncii vor fi valorificate de echipa de control care va verifica centrala B.R.D., în calitatea sa de persoană juridică.
Această din urmă verificare a fost finalizată prin procesul-verbal nr. 4614 din 23 aprilie 2002, în a cărui Anexă nr. 23 - Situaţia privind provizioanele specifice de risc constituite de B.R.D., la 31 decembrie 1999 şi la 30 iunie 2000, precum şi diferenţele rezultate la control la unităţile verificate, figurează şi sucursala Olt (poziţia 13).
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, procesul-verbal de control nr. 4614 din 23 aprilie 2002 şi Decizia nr. 366 din 20 iunie 2002, prin care Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată împotriva acestuia, au fost supuse controlului de legalitate, în cauza soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 1887 din 11 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În raport cu această împrejurare, instanţa de fond a constatat corect că procesul-verbal de control ce formează obiectul prezentei cauze, nu-şi mai poate produce efectele juridice de titlu de creanţă, dar atâta vreme, cât este în vigoare, nefiind revocat de către emitent, nu poate fi reţinută lipsa de interes în formularea acţiunii.
Celelalte motive invocate de recurente sunt, de fapt, reluări ale apărărilor reţinute în cuprinsul actelor administrative deduse judecăţii, iar nu critici la adresa soluţiei pronunţate de prima instanţă.
De altfel, aspectele privind nelegalitatea constituirii provizioanelor de risc au făcut obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ în cadrul litigiului în care a fost contestat procesul-verbal final, întocmit la centrala B.R.D., conform celor arătate mai sus.
În consecinţă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 363 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2504/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
