ICCJ. Decizia nr. 2504/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2504/2006
Dosar nr. 3605/2005
nr. 14795/1/2005
Şedinţa publică din 29 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 octombrie 2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 34472/2/2005, nr. vechi dosar nr. 3446/2005), N.C. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii, solicitând anularea concursului organizat în perioada 25 septembrie - 20 octombrie 2005, pentru ocuparea funcţiei de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În motivarea cererii arată, în esenţă, că a candidat pentru ocuparea funcţiei de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, concurs care s-a desfăşurat cu nerespectarea condiţiilor legale în ce priveşte compunerea comisiei de examinare, respectarea timpilor acordaţi candidaţilor pentru susţinerea probei orale şi a perioadei de acordare a notelor şi mediilor, precum şi în ce priveşte evaluarea făcută cu subiectivism şi nerezolvarea contestaţiei sale în spiritul legii şi a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului.
La termenul din data de 18 ianuarie 2006, instanţa a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitei D.E., câştigătoarea concursului contestat de N.C. De asemenea, şi aceasta a formulat cerere de intervenţie în interesul Consiliului Superior al Magistraturii, admisă în principiu.
Prin sentinţa civilă nr. 768 din 29 martie 2006 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, excepţie invocată de D.E. şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Printr-o altă cerere, înregistrată la 20 noiembrie 2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (dosar nr. 14795/1/2005, nr. vechi 3605/2005), N.C. a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a validat concursul pentru numirea în funcţii de conducere de la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi tribunale specializate.
Susţine că măsurile dispuse în şedinţa din data de 26 octombrie 2005, sunt nelegale, deoarece nu s-a publicat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, întreaga ordine de zi, cu trei zile înaintea şedinţei Plenului şi nu era de competenţa Plenului să numească în funcţii de conducere, judecătorii şi procurorii declaraţi câştigători, competenţa revenind secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
De asemenea, prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, N.C. a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 505 din 26 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins contestaţia în care solicita nevalidarea şi anularea rezultatelor aceluiaşi concurs şi organizarea unui nou concurs.
Motivează că s-a suplimentat ordinea de zi a şedinţei Plenului din 26 octombrie 2005, în aceeaşi zi în care a avut loc şedinţa, fără să se publice pe pagina de internet, cu trei zile înainte, iar aspectele grave pe care le-a sesizat cu privire la desfăşurarea concursului, au fost analizate cu uşurinţă.
Toate aceste cauze au fost conexate, între ele existând fie o identitate de părţi, obiect şi cauză, fie o strânsă legătură.
Intimaţii au depus în dosare, întâmpinări, prin care solicită ca recursurile să fie respinse ca nefondate.
Institutul Naţional al Magistraturii solicită ca cererea de suspendare a efectelor concursului pentru ocuparea funcţiei de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, să fie respinsă ca fiind rămasă fără obiect, pentru că a fost validat concursul de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Consiliul Superior al Magistraturii a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs privitoare la anularea Hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2006 a Plenului.
Analizând cererile formulate de recurent, în raport cu susţinerile sale, cu apărările intimaţilor, cu materialul probator administrat şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
În perioada 25 septembrie - 20 octombrie 2005 s-a desfăşurat concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere, a procurorilor la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi tribunale specializate, organizat în baza Hotărârii nr. 317 din 24 august 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurentul N.C. şi intimata D.E. s-au înscris la concursul pentru ocuparea funcţiei de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind declarată câştigătoare intimata.
Contestaţia formulată de recurent împotriva rezultatului concursului pentru numirea în această funcţie a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 505 din 26 octombrie 2006, considerându-se că motivele invocate de acesta sunt nejustificate.
După respingerea contestaţiei recurentului şi a altor candidaţi, formulate împotriva rezultatelor concursului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 510 din 26 octombrie 2006, a validat rezultatul concursului sau examenului pentru numirea procurorilor în funcţii de conducere la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi tribunale specializate.
Recurentul este nemulţumit de faptul că nu a fost numit în funcţia de Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, apreciind că nelegal a fost numită în această funcţie, intimata D.E.
Din conţinutul celor trei recursuri rezultă că se referă, în principal, la următoarele aspecte de nelegalitate mai importante: compunerea nelegală a comisiei de examinare, neacordarea unor timpi egali tuturor candidaţilor la proba orală, o notare subiectivă a candidaţilor, nereguli din partea contracandidatei sale în timpul desfăşurării probei scrise, necomunicarea sau nepublicarea de îndată a notelor acordate candidaţilor, nepublicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a ordinei de zi a şedinţei Plenului din data de 26 octombrie 2006, necompetenţa Plenului la numirea în funcţiile de conducere scoase la concurs şi nesoluţionarea cu obiectivitate a contestaţiei sale.
Referitor la compunerea comisiei de examinare, susţine că a fost nelegală, pentru că nu s-a constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, şi anume, din doi procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doi procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel şi trei specialişti în management şi organizare instituţională.
Menţionează că nelegal au fost numiţi în comisie, un procuror cu funcţie de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi un procuror care este detaşat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 49 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, se referă la procurori, ca membri ai comisiei de examinare, nefăcând vreo delimitare între simpli procurori şi procurori cu funcţii de conducere, astfel că, unde legiuitorul nu distinge, nici instanţa nu poate reţine altfel.
În ce priveşte compunerea comisiei şi cu procurorul detaşat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la Consiliul Superior al Magistraturii, considerată de recurent, ca nelegală, nu se poate reţine această susţinere, pentru că prin detaşare nu se pierde calitatea de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, iar după ce încetează detaşarea, el revine la parchetul de la care a fost detaşat.
De asemenea, prin detaşare la Consiliul Superior al Magistraturii, procurorul respectiv nu a devenit membru al acestui consiliu, ci şi-a păstrat calitatea de procuror de curte de apel.
Neacordarea unor timpi egali, tuturor candidaţilor, la proba orală, nu este un motiv justificat pentru anularea concursului, deoarece faptul că recurentului i s-au alocat mai multe minute, decât altor candidaţi, a reprezentat o modalitate a comisiei de a cunoaşte mai bine aptitudinile acestuia pentru activitatea managerială.
Cum corect s-a reţinut în Hotărârea nr. 505 din 26 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, variaţiile survenite peste limita de 30 de minute pentru expunerea proiectelor de management şi discuţii pe marginea acestora au fost determinate de complexitatea proiectelor, de specificul fiecărei funcţii şi de problematicile particulare relevante pentru fiecare caz în parte.
Nici schimbarea ordinii de examinare a candidaţilor, faţă de cea stabilită iniţial, nu a fost de natură să creeze avantaje sau dezavantaje candidaţilor, în sensul de a influenţa prestaţia acestora la proba orală.
Cum nu există vreo dispoziţie legală sau în regulament, privitoare la momentul anunţării rezultatelor la proba orală, s-a apreciat că este mai indicat ca rezultatele să fie comunicate prin afişare, după finalizarea probei orale pentru toţi candidaţii, soluţie pe care Înalta Curte o consideră corectă, nefăcându-se dovada că prin aceasta au fost favorizaţi alţi candidaţi în detrimentul recurentului.
De asemenea, recurentul nu a făcut dovezi în sensul susţinerii sale că intimata D.E. ar fi perturbat desfăşurarea normală a probei scrise.
Cererea recurentului, de a se recorecta, atât lucrarea sa de la proba scrisă, cât şi cea a intimatei D.E., nu a fost aprobată de către comisia de examinare, cu motivarea că nu permite regulamentul concursului, acest lucru, fiindcă lucrările scrise se resigilează după corectare, punct de vedere ce este însuşit şi de către Înalta Curte.
Susţinerea recurentului, că cei patru membri ai comisiei de recorectare trebuiau să aplice individual note, iar media finală trebuia să reprezinte media aritmetică a notelor acordate de toţi cei şapte membri ai comisiei de examinare, nu poate fi reţinută, deoarece Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului nu cuprinde prevederi în acest sens.
Chiar dacă art. 29 alin. (10) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevede că ordinea de zi a lucrărilor Plenului şi a secţiilor se publică cu trei zile înainte pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, această dispoziţie nu este de natură să ducă la nelegalitatea hotărârilor adoptate în privinţa punctelor din ordinea de zi care nu au fost publicate, ţinându-se cont că membrii Plenului sau ai secţiilor primesc materialele şedinţelor, anterior zilei de şedinţă şi au posibilitatea să le studieze.
În plus, în situaţia de faţă, la şedinţa Plenului au participat 18 din cei 19 membri, toţi votând validarea concursului.
Recurentul invocă şi faptul că numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi la concurs, nu trebuia făcută de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturi, ci de către secţia pentru judecători, respectiv secţia pentru procurori.
Nici acest punct de vedere nu poate fi reţinut, chiar dacă art. 40 lit. b) din Legea nr. 317/2004 are dispoziţii în acest sens, pentru că art. 49 pct. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată, prevede că se validează rezultatele concursului sau examenului şi se numesc procurorii în funcţii de conducere de către Consiliul Superior al Magistraturii, noţiune ce poate include, atât Plenul, cât şi secţia pentru procurori. De asemenea, aşa cum susţine Consiliul Superior al Magistraturii, în întâmpinarea sa, conform principiului „cine poate mai mult, poate şi mai puţin", Plenul având competenţe superioare secţiei, putea să şi valideze rezultatele concursului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor.
Privitor la susţinerea recurentului, că n-a fost soluţionată cu obiectivitate contestaţia sa, din nici o probă a dosarului nu rezultă această împrejurare.
Pentru considerentele arătate, se vor respinge recursurile, ca nefondate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 312 C. proc. civ.
Excepţia de inadmisibilitate a recursului, referitor la desfiinţarea Hotărârii nr. 510 din 26 octombrie 2005, prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcţii de conducere la parchetele de pe lângă curţi de apel, tribunale şi tribunale specializate, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate fi admisă, pentru că se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, act ce poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de inadmisibilitate invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge recursurile declarate de N.C., împotriva Hotărârilor nr. 505 şi nr. 510 din 26 octombrie 2005, a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2503/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2505/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
