ICCJ. Decizia nr. 2768/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la 19 aprilie 2006, a sesizat Curtea de Apel București, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluționarea excepției de nelegalitate a adeverinței nr. 1309/2005 și a adresei nr. 1192/2006, emise de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a notei de calcul emisă de Casa de Pensii a municipiului București.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1356 din 8 iunie 2006, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actele a căror nelegalitate s-a invocat, nu reprezintă acte administrative, ci acte premergătoare emiterii deciziei de pensionare, iar calcularea pensiei de serviciu sau actualizarea ei nu are la bază emiterea unor acte administrative unilaterale.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamantul R.N.
1. în motivarea cererii este criticată sentința, ca nelegală și netemeinică, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), recurentul susținând că instanța a afirmat că actele atacate nu reprezintă acte administrative, dar nu a motivat această aserțiune.
Arată recurentul că instanța a omis să analizeze aspectele negative nelegale ale adeverințelor nr. 1309/2005 și nr. 1192/2006, emise de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și nu a făcut nici o referire la elementele din adresa explicativă pe baza cărora s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară înscrisă în adeverință, ceea ce echivalează cu lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea pronunțată.
2. Susține recurentul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), întrucât a considerat că actele atacate sunt premergătoare deciziei atacate, iar calcularea/actualizarea pensiei de serviciu are la bază acte specifice legislației muncii referitoare la pensie.
Consideră recurentul că această calificare a celor două adeverințe este greșită și contravine art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât ambele sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise de o autoritate publică, conform art. 18 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005.
3. Critică recurentul sentința, și pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât instanța a interpretat greșit ori a încălcat dispozițiile art. 2 lit. c) și ale art. 2 alin. (2) și (4) din Legea nr. 554/2004.
Recursul nu se fondează.
1. Instanța de fond a examinat actele atacate, ca nelegale, sub incidența art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a constatat că ele nu reprezintă " acte administrative" în înțelesul acestei legi. Așadar, sentința este motivată: în fapt, cu referire la conținutul celor două adrese; în drept, cu referire la legea specială aplicabilă, cea a contenciosului administrativ.
într-adevăr, potrivit art. 83 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data emiterii deciziei), pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate.
Așa fiind, este firesc ca informațiile privind nivelul acestei indemnizații, să fie furnizate pentru un fost procuror, de către parchet, iar adresa care conține aceste date, să fie folosită de către casa de pensii, la calculul pensiei actualizate.
Or, asemenea informații conținute de o adresă nu sunt furnizate, "în vederea executării ori a organizării executării legii", pentru că atribuțiile exercitate de Ministerul Public în îndeplinirea rolului său specific sunt cele prevăzute de art. 63 din Legea nr. 304/2004. Datele furnizate de parchet, în speță, sunt necesare altei autorități - Casa de pensii, pentru modificarea deciziei de pensionare, prin actualizarea cuantumului pensiei.
Așadar, calificarea lor ca acte premergătoare, este corectă, întrucât "actul administrativ individual" este, prin conținutul său, un act prin care se stabilesc drepturi și obligații concrete pentru subiectul căruia i se adresează. în speță, adeverințele criticate transmit o informație cu un anumit grad de generalitate ("indemnizația brută a magistraților în activitate") și care nu statuează asupra drepturilor recurentului, ci constituie o bază de calcul pentru stabilirea unor drepturi.
Ca urmare, controlul de legalitate și temeinicie pentru aceste înscrisuri se exercită de către instanța competentă în controlul legalității deciziei de actualizare a pensiei.
2. Aceleași argumente sunt valabile și în înlăturarea celui de-al doilea motiv de recurs.
3. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 554/2004, analizând cele două adeverințe, sub incidența definiției "actului administrativ" dată de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și ajungând la concluzia că cele două înscrisuri nu corespund definiției, în primul rând și în mod esențial prin conținutul lor.
în ceea ce privește art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, el nu este aplicabil în speță, întrucât obiectul cererii reclamantului a fost o excepție de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din lege, iar nu o acțiune directă în contencios administrativ având ca obiect refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2753/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2761/2006. Contencios → |
|---|
