ICCJ. Decizia nr. 2753/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în data de 15 februarie 2006, Tribunalul Harghita a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș, în vederea soluționării "excepțiilor de nelegalitate și de neconstituționalitate" a prevederilor pct. 19 din H.G. nr. 244/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Tribunalul Harghita a dispus suspendarea judecării acțiunii formulate de reclamanta SC V.F. SRL, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală Brașov și Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita, având ca obiect desființarea parțială a procesului-verbal de control nr. 144 din 20 octombrie 2005, întocmit de Direcția Regională Vamală Brașov - Serviciul Supraveghere Vamală.
Excepția de nelegalitate a fost invocată de reclamanta SC V.F. SRL, care a arătat că pct. 19 din H.G. nr. 244/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, contravine prevederilor art. 211din Legea nr. 133/1999, instituind o condiție restrictivă pe care legea nu o prevede.
în acest sens, reclamanta a arătat că, în timp ce art. 211din Legea nr. 133/1999, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 297/2000, prevede că întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru mașinile și instalațiile care se importă în vederea desfășurării activităților proprii de producție și servicii și care se achită din fonduri proprii, pct. 19 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001, impune o condiție în plus, aceea de a nu fi schimbată destinația bunului importat.
Reclamanta a mai arătat că o hotărâre a Guvernului, prin care sunt stabilite normele de aplicare a unei legi, trebuie să se limiteze exclusiv la metodologia de aplicare și în nici un caz să prevadă o modificare a legii în sine.
în susținerea excepției, reclamanta a invocat și prevederile art. 108 alin. (2) din Constituția României, conform cărora hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, și nu pentru completarea sau modificarea acesteia.
Prin sentința nr. 73 din 5 mai 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate, reținând, pe de o parte, că actul administrativ atacat este un act normativ care poate fi atacat oricând pe calea acțiunii directe, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe de o altă parte, că prevederile pct. 19 din H.G. nr. 244/2001, nu interzic schimbarea destinației bunului importat, ci instituie doar obligația îndeplinirii formalităților vamale în această situație, astfel încât nu sunt contrare legii.
Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, care a criticat-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art. 304 și 3041 C. proc. civ.
în motivarea cererii de recurs, recurenta/reclamantă a arătat că instanța de fond a înlăturat nejustificat excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o, fără o motivare în acest sens, deși, potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, Curtea Constituțională hotărăște numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, iar în cazul hotărârilor de guvern devine aplicabil art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
O altă critică formulată în cererea de recurs se referă la admisibilitatea excepției de nelegalitate având ca obiect o hotărâre de guvern, recurenta-reclamantă arătând că o astfel de hotărâre este un act administrativ unilateral al unei autorități sau instituții centrale, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 108 alin. (2) din Constituția României.
în ceea ce privește aspectele de fond, referitoare la nelegalitatea pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, aprobate prin H.G. nr. 244/2001, recurenta-reclamantă a reluat argumentele expuse în fața instanței de fond, în motivarea excepției de nelegalitate, arătând, în esență, că actul administrativ în discuție impune o condiție restrictivă pe care legea nu o prevede, anulând principiul de bază al Legii nr. 133/1999, care avea drept scop stimularea întreprinderilor private mici și mijlocii. Astfel, sunt încălcate și prevederile art. 108 alin. (2) din Constituția României, conform cărora hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, și nu pentru completarea sau modificarea acestora.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs formulate și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile dosarului și de prevederile legale incidente, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetat oricând pe calea excepției de nelegalitate, în cadrul unui proces, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Acest text nu face nici o distincție între actele administrative unilaterale cu caracter normativ și actele administrative unilaterale individuale, astfel încât pot forma obiect al excepției de nelegalitate, ambele categorii de acte administrative unilaterale definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Noțiunea de "act administrativ unilateral" nu se confundă cu aceea de "act administrativ individual", prima dintre acestea raportându-se la criteriul autorului manifestării de voință pe care o exprimă actul administrativ, iar cea de a doua, la criteriul întinderii efectelor juridice ale actului administrativ, al sferei beneficiarilor lui.
Instanța de fond a reținut greșit că excepția de nelegalitate este nefondată, pentru că actul administrativ atacat face parte din categoria actelor cu caracter normativ.
De asemenea, s-a reținut greșit că "excepția ridicată este neavenită", din moment ce Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea întreprinderilor mici și mijlocii, a fost abrogată prin Legea nr. 346/2004, pentru că legalitatea unui act administrativ se analizează în funcție de legea în executarea căreia a fost emis.
înlăturarea acestor considerente nu este, însă, de natură să atragă modificarea sau casarea sentinței, pentru că instanța de fond a concluzionat corect că actul administrativ supus analizei nu contravine legii.
Astfel, instituind obligația îndeplinirii formalităților legale privind importul și achitarea taxelor vamale în situația schimbării destinației bunurilor importate inițial, în vederea desfășurării activităților proprii de producție și servicii și achitate din fonduri proprii, prevederea cuprinsă în pct. 19 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001, este în acord cu scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 133/1999.
Scutirea de taxe vamale a întreprinderilor micii și mijlocii operează numai pentru mașinile, instalațiile și utilajele importate în vederea desfășurării activităților proprii de producție și servicii, iar pct. 19 din H.G. 244/2001 nu face decât să stabilească procedura aplicabilă în cazul schimbării acestei destinații prevăzute de art. 211din Legea nr. 133/1999.
Constatând că actul administrativ nu este contrar prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptat, instanța de fond a reținut, implicit, că nu există o încălcare a regulii cuprinse în art. 108 alin. (2) din Constituția României, astfel încât nu poate fi acceptată critica privind înlăturarea fără temei a așa numitei excepții de neconstituționalitate.
Deși recurenta-reclamantă și-a intitulat astfel excepția, în realitate se poate vorbi tot despre o invocare a nelegalității actului administrativ, prin raportare la prevederi ale Constituției, aflate în vârful piramidei legislative.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a respins recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2801/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2768/2006. Contencios → |
|---|
