ICCJ. Decizia nr. 2838/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 30 noiembrie 2005, M.G. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 325 din 1 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Prin însăși cererea de recurs, petentul a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu a analizat toate actele cauzei, așa cum au fost depuse și care nu au fost apreciate, de altfel, nici de comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Ministerul Justiției a depus la 28 aprilie 2006, o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat, precizând că s-au solicitat relații de către comisie, la S.R.I., C.N.S.A.S. și Inspectoratului Școlar Dolj, privind situația petentului, răspunsurile primite anexându-se la dosar. Din actele cauzei, a precizat intimata, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999, pentru a se recunoaște petentului, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, nefiind identificate documente care să ateste temeinicia reținerii acestei calități.
La dosarul nr. 3575/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a depus la 26 mai 2006, un istoric al vieții sale începând din liceu, susținând că în 1947 și 1948, în timpul vacanțelor școlare, a fost reținut și anchetat, pentru că avea un unchi care ar fi fost arestat și dus la canal. A mai precizat că a avut greutăți în obținerea celor 3 grade didactice profesionale, susținând că nu au fost corect apreciate dispozițiile legale privind definitivatul ce trebuia să i se acorde fără examen.
Pentru greutățile puse în obținerea gradelor profesionale, a precizat că a avut daune materiale pe care nu și le-a recuperat nici până în prezent.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin sentința nr. 325 din 1 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției.
Instanța a reținut, potrivit relațiilor obținute de la C.N.S.A.S., că nu au fost identificate documente care să ateste calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Mai mult, s-a constatat că în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, prin măsuri abuzive se înțeleg orice măsuri luate de organele forței miliției sau securității ori de alte organe în baza cărora s-a dispus din motive politice, printre altele, și încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, măsuri dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată. în cauză nu s-au dovedit a fi existente astfel de măsuri.
Verificând actele cauzei, în raport cu recursul declarat, cu motivele prezentate înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins.
Conform art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice unor măsuri administrative abuzive".
C.N.S.A.S. a comunicat în cauză că nu au fost identificate documente care să ateste faptul că petentul s-ar situa în situația de luptător în rezistența anticomunistă.
Pe de altă parte, nu s-au prezentat acte nici de recurent, nici de pârâți, din care să rezulte că împotriva petentului s-ar fi luat măsuri administrative abuzive din motive politice sau că recurentul-reclamant ar fi fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
împrejurarea că la un moment dat petentul ar fi fost sancționat disciplinar, cu ocazia unei inspecții (aplicându-i-se retrogradarea gradației pentru 3 luni) pentru slaba activitate instructivă, ignorarea îndrumărilor primite pe linie ierarhică administrativă și atitudinea necorespunzătoare nu reprezintă măsuri abuzive administrative din motive politice.
De altfel, O.U.G. nr. 214/1999, în art. 3, precizează ce se înțelege prin măsuri abuzive (orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, în baza cărora s-a dispus încetarea contractului de muncă, retrogradarea, dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată), condițiile legale nefiind îndeplinite în cauza de față.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2820/2006. Contencios → |
|---|
