ICCJ. Decizia nr. 2308/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 23 din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.A.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că acesta a fost nevoit să-și schimbe domiciliul, ca urmare a persecuțiilor etnice și că legea condiționează expres ca persoana solicitantă să se fi refugiat din teritoriile ocupate pe considerente etnice exercitate de regimurile instaurate în România.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, D.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, întrucât schimbul de domiciliu invocat a avut loc ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra familiei sale, tatăl său fiind considerat că este de naționalitate maghiară.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor P.G. și K.E., rezultă că aceștia cunosc că reclamantul a fost nevoit ca, în cursul lunii noiembrie 1936, să se refugieze, împreună cu părinții din localitatea Apața, în Brașov, de unde apoi în cursul lunii septembrie a anului 1940 să se refugieze din Brașov, în localitatea Cluj, în urma cedării Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena.
Martorii mai declară că au cunoștință că această stare de refugiu a durat până în luna martie 1945, după care reclamantul s-a stabilit definitiv la Cluj.
Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că recurentul-reclamant s-a refugiat, împreună cu părinții săi, din localitatea de domiciliu în altă localitate, din motive de persecuție etnică, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile în materie.
Pentru considerentele precizate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul, a modificat sentința atacată, a anulat hotărârea emisă de pârâtă și a stabilit recurentului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.
în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent în cuantum de 500 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2118/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2838/2006. Contencios → |
|---|
