ICCJ. Decizia nr. 2840/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 724/2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și a obligat pârâta să înscrie reclamanta în Registrul unităților de producție din acvacultură; totodată, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la eliberarea licenței de acvacultură.
în motivarea sentinței se reține că la data de 9 mai 2005, reclamanta SC P. SA a înregistrat la pârâtă, cererea cu nr. 182171, prin care reprezentantul legal al acesteia a solicitat înscrierea în Registrul unităților de producție din acvacultură, anexând documentația completă prevăzută de art. 3 alin. (1) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 916/2004 privind organizarea și funcționarea Registrului unităților de producție din acvacultură; cu toate acestea, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a proceda la înscrierea reclamantei în registrul menționat, astfel că în temeiul art. 3 și urm. din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, instanța a obligat pârâta la înscrierea reclamantei în acest registru.
Instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de reclamantă privind eliberarea licenței de acvacultură, prevăzută de Ordinul nr. 916/2004, considerând că potrivit art. 2 - 4 din ordinul menționat, eliberarea licenței reprezintă o etapă ulterioară înscrierii în Registrul unităților de producție din acvacultură și presupune existența unor avize și autorizații, respectiv efectuarea unor verificări de către Inspecția Piscicolă.
împotriva acestei sentinței a formulat recurs SC P. Cluj SA, motivând că în mod greșit, instanța de fond a respins capătul de cerere privind eliberarea licenței de acvacultură, făcând o greșită interpretare a actului normativ aplicabil, respectiv a Ordinului M.A.P.D.R. nr. 916/2004.
Astfel, arată recurenta, atât înscrierea în Registrul unităților de producție din acvacultură, cât și eliberarea licenței de acvacultură sunt acte ce trebuie îndeplinite de autoritatea pârâtă, în termen de 45 de zile de la depunerea documentației, pârâta însăși având obligația să transmită Inspecției Piscicole această documentație, spre verificare; în plus, la dosar există inclusiv nota de constatare nr. 216 din 25 august 2005, prin care Inspecția Piscicolă a constatat că societatea îndeplinește condițiile pentru înscrierea în Registrul unităților de producție din acvacultură și eliberarea licenței de acvacultură.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea a constatat că recursul este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 916/2004, înscrierea în Registrul unităților de producție din acvacultură se face pe baza următoarelor documente: cerere tip (conform Anexei nr. 1), fișa unității de producție în acvacultură (conform Anexei nr. 2), contract de concesionare și alte documente prin care se atestă proprietatea (administrarea) unității de acvacultură, schița și planul de încadrare în zonă a unității de acvacultură, copie a statutului societății și copie a certificatului de înregistrare fiscală.
Același articol prevede că unitățile înscrise în Registrul unităților de producție din acvacultură primesc licența de acvacultură al cărei model este prezentat în Anexa nr. 3, iar art. 4 stabilește că licența se eliberează în termen de 45 de zile de la data depunerii documentației, Inspecția Piscicolă verificând în termen de 30 de zile, autenticitatea datelor înscrise în documentația depusă și încheind nota de constatare (conform Anexei nr. 4), pe care o transmite Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.
în speță, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a constatat în mod corect că reclamanta a depus documentația completă la autoritatea administrativă pârâtă, astfel că societatea îndeplinea condițiile legale pentru a fi înscrisă în Registrul unităților de producție din acvacultură.
în mod greșit, aceeași instanță a considerat că pârâta-intimată nu avea și obligația de a finaliza soluționarea cererii de eliberare a licenței, prin declanșarea verificărilor de către Inspecția Piscicolă și solicitarea notei de constatare încheiate de aceasta (act care, de altfel, a și fost eliberat sub nr. 216 din 25 august 2005), apreciind că reclamanta ar trebui să facă un demers separat și ulterior, pentru eliberarea respectivei licențe.
Instanța de fond a dat, astfel, o interpretare greșită reglementării aplicabile (art. 1 - 4 din Ordinul nr. 916/2004), fapt ce a dus la respingerea unuia din capetele de cerere formulate de reclamantă-recurentă, astfel că în baza art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis, modificându-se în parte sentința atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2820/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2818/2006. Contencios → |
|---|
