ICCJ. Decizia nr. 2842/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2842/2006
Dosar nr. 20041/1/2005
Şedinţa publică din 13 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând anularea avizului nr. 2186 din 22 aprilie 2003, emis de pârât, în aplicarea HG nr. 409/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 2069 din 9 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L. şi a anulat avizele nr. 2186 din 22 aprilie 2003 şi nr. 2727 din 25 iunie 2003. A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, să procedeze la avizarea favorabilă a cererilor reclamantului, privind decontarea serviciilor medicale formulate la datele de 8 aprilie 2003 şi 19 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că ochelarii de vedere şi proteza dentară au fost achiziţionate de către reclamant, la recomandarea medicului şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi art. 1 şi 3 din HG nr. 409/1998.
Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat recurs, atât Ministerul Justiţiei, cât şi C.L.
În recursul său, Ministerul Justiţiei a motivat, în esenţă, că adresele emise de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Justiţiei, a căror anulare se solicită, fiind calificate ca „avize", sunt de fapt simple adrese care, aşa cum rezultă din conţinutul lor, nu pot fi calificate ca acte administrative în sensul Legii nr. 29/1990, nu constituie avize obligatorii pentru instituţia căreia îi sunt adresate şi mai mult, nu sunt adresate reclamantului, pentru a putea cere anularea lor, în temeiul de drept indicat prin acţiunea formulată.
În recursul său, C.L. a motivat, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care s-a cerut să se interzică Ministerului Justiţiei, să mai emită avize de aplicare a Normelor de aplicare a HG nr. 409/1998.
Ambele recursuri sunt nefondate, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată şi a apreciat în mod corect că avizele a căror anulare a fost solicitată, au caracterul unor acte administrative.
În privinţa ochelarilor de vedere, reclamantul a solicitat decontarea contravalorii acestora, în sumă de 1.453.000 lei, în temeiul art. 99 din Legea nr. 92/1992, ale HG nr. 409/1998 şi HG nr. 1006/1999, precum şi ale Normelor pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
La data formulării cererii de decontare, reclamantul, în calitate de magistrat asistent la Curtea Constituţională a României, beneficia de gratuitate de asistenţă medicală, medicamente şi proteze în condiţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi art. 1 din HG nr. 409/1998, precum şi HG nr. 1006/1999.
Conform art. 3 din HG nr. 409/1998, contribuţiile personale, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, suportate de persoanele prevăzute la art. 1, pentru furnizarea de servicii medicale şi achiziţionarea de medicamente şi proteze, se decontează acestora pe bază de documente justificative.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul cererii privind decontarea sumei de 390.000 lei, reprezentând c/val unei coroane dentare „weisser", în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii defineşte coroana weisser, ca fiind o lucrare protetică fixă denumită şi miniproteză, materialele recomandate pentru a fi utilizate la confecţionarea coroanei weisser fiind materiale de uz medical, încadrându-se în categoria protezelor, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi HG nr. 409/1998, ca serviciu medical decontabil din bugetul Ministerului Justiţiei, conform art. 29 lit. c) din OUG nr. 150/2002.
Faţă de aceste considerente, reţinând că ochelarii de vedere şi proteza dentară au fost achiziţionate de către reclamant, la recomandarea medicului şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi art. 1 şi 3 din HG nr. 409/1998, că cele două avize au caracterul unor acte administrative, fiind emise de un organ al administraţiei de stat şi că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată, Curtea reţine că ambele recursuri sunt nefondate şi urmează să fie respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.L. şi de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2069 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2839/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2843/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
