ICCJ. Decizia nr. 2880/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2880/2006
Dosar nr. 514/1/2006
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Constată că prin sentinţa civilă nr. 301 din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul I.A. împotriva pârâtului P.N. - Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului, să răspundă cererii nr. 100 din 12 septembrie 2005, a reclamantului şi obligarea aceluiaşi pârât, la plata sumei de 1.200.000 Euro, cu titlu de daune materiale şi morale.
S-a arătat, în considerentele sentinţei civile sus-menţionate, că reclamantului i s-a dat răspuns, în termenul legal, cererii înregistrate sub nr. 100 din 12 septembrie 2005, iar împrejurarea că reclamantul nu se declară mulţumit de răspunsul primit, nu poate fi interpretată, ca un refuz nejustificat de soluţionare în termenul legal a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte daunele solicitate, s-a constatat că ele sunt neîntemeiate, neexistând raport de cauzalitate între actele pârâtului şi acestea şi nici probe ce ar putea susţine pretenţiile formulate.
Împotriva sentinţei civile nr. 301 din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în termenul legal, reclamantul I.A., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul dispunerii obligării pârâtului să elibereze reclamantului, cele şase hotărâri menţionate în adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/B din 22 iulie 2005 şi să restituie acestuia, exemplarul 2, cu numărul de dosar a cauzei respective, pe fiecare din cererile solicitate prin memoriul nr. 100 din 12 septembrie 2005, precum şi în sensul obligării pârâtului, la plata sumei de 1.200.000 Euro, cu titlu de despăgubiri, din care 1.000.000 Euro reprezintă prejudiciu creat prin refuzul comunicării în timp legal a hotărârilor pentru care a depus cereri, 100.000 Euro reprezintă daune pentru refacerea sănătăţii afectate grav de hărţuiala judiciară şi administrativă la care a fost supus reclamantul, timp de peste patru ani şi 100.000 Euro reprezintă daune morale pentru atitudinea sfidătoare şi dispreţul la care a fost supus din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât prin răspunsul dat cererii nr. 100 din 12 septembrie 2006 nu s-au rezolvat punctual cele solicitate prin memoriu, în sensul că nu s-au eliberat cele şase hotărâri menţionate în adresa nr. 10/B din 22 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu s-a restituit exemplarul nr. 2, cu numărul de înregistrare dosar din memoriul nr. 100 din 12 septembrie 2005 şi din cererile menţionate în acesta.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea înregistrată sub nr. 32743 din 15 septembrie 2005, la Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, petentul I.A. a solicitat restituirea exemplarului 2, cu număr de înregistrare dosar din plângerea penală nr. 42 din 19 noiembrie 2001, contra episcopului greco-catolic A.M. de Lugoj, returnarea exemplarului nr. 2, purtând numărul de înregistrare dosar, din toate cererile adresate de petent în dosarele menţionate în adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/B/2005 din 22 iulie 2005, eliberarea copiilor întâmpinărilor şi actelor depuse de învinuiţi, dar şi a hotărârilor emise în toate dosarele arătate în adresa sus-menţionată, precum şi eliberarea exemplarului cu nr. 2 din dosare, referitoare la cererile pentru desemnarea unui avocat.
La cererea petentului s-a răspuns, în termenul legal, cu adresa nr. 10/B/2005 din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a comunicat recurentului, că pentru obţinerea copiilor solicitate, urmează a formula cerere separată pentru fiecare dosar în parte şi a achita contravaloarea acestor copii, întrucât normele procedurale penale în vigoare nu prevăd obligaţia de a remite copii de pe înscrisurile din dosare. Prin aceeaşi adresă s-a mai comunicat petentului, că pentru dosarele soluţionate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se pot formula aceste cereri la această instanţă, iar cu privire la cauzele ce au fost soluţionate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asemenea cereri se pot adresa instanţei de executare.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, susceptibil de a fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ competente, se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea.
Rezolvarea nefavorabilă sau care nu mulţumeşte pe deplin pe petiţionar, a unei cereri adresată unei autorităţi administrative, nu echivalează cu un refuz nejustificat, dacă soluţia dată cererii a avut un temei legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată doar să răspundă cererii petiţionarului, şi nu să dea un curs favorabil acesteia.
În cauză, reclamantului i s-a dat răspuns, în termen legal şi în conformitate cu normele referitoare la procedura de eliberare a copiilor de pe înscrisurile aflate în dosarele instanţelor judecătoreşti, la cererea sa înregistrată sub nr. 32743 din 15 septembrie 2005,la Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar împrejurarea că acesta este nemulţumit de răspunsul primit, nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare sau cu nesoluţionarea în termen legal a cererii şi nu dă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, cum în mod corect, prin sentinţa atacată s-a respins acţiunea în contencios administrativ, se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul I.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva sentinţei civile nr. 301 din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2901/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
