ICCJ. Decizia nr. 2901/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2901/2006
Dosar nr. 5693/2/2006
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Constată că sentinţa civilă nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a HG nr. 582/1990, ridicată de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, în dosarul nr. 41661/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă.
S-a arătat, în considerentele hotărârii sus menţionate, că excepţia de nelegalitate a HG nr. 582/1990, a fost ridicată în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că ea este inadmisibilă, putând fi invocată numai cu privire la acte administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a noii legi privind contenciosul administrativ. Or, HG nr. 582/1990, contestată pe calea excepţiei de nelegalitate, a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din acest ultim act normativ.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost formulat recurs în termenul legal, de către Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii atacate şi admiterea excepţiei de nelegalitate.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia, ca inadmisibilă, întrucât, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând.
Recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti urmează a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi a trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează.
În primul rând, se constată că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia de nelegalitate, invocată de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă, justificat de împrejurarea că actul normativ atacat a fost emis anterior intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, fiind evident că art. 4 din Legea nr. 554/2004, care stabileşte că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", nu face nici o distincţie între actul administrativ unilateral cu caracter individual şi actul administrativ unilateral cu caracter normativ.
Concluzia admisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, rezultă şi din dispoziţiile exprese ale art. 11 alin. (4) din actul normativ menţionat, potrivit cărora „ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând".
Pe de altă parte, este de observat că în litigiile având ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, este obligatorie participarea în proces, pe lângă părţile din pricina în cadrul căreia excepţia a fost ridicată, şi a emitentului actului administrativ contestat pe această cale, întrucât principiile contradictorialităţii, ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil impun a fi asigurată, tuturor părţilor, posibilitatea de a participa şi de a pune concluzii în toate fazele procesuale şi de a exercita, dacă este cazul, căile de atac prevăzute de lege.
De aceea, instanţa de fond învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, este obligată să dea eficienţă dispoziţiilor art. 85 şi urm. C. proc. civ., în sensul citării, chiar din oficiu, a emitentului actului administrativ atacat pe calea excepţiei de nelegalitate, astfel încât hotărârea judecătorească pe care o pronunţă, să fie opozabilă şi emitentului.
În cauză, prima instanţă a soluţionat excepţia de nelegalitate a prevederilor HG nr. 582/1990, în condiţiile în care în proces au participat numai părţile din litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia în discuţie, respectiv Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi intimatul R.I., nefiind citat emitentul actului administrativ, anume Guvernul României.
În raport cu cele mai sus arătate, reţinând că în mod eronat, prima instanţă a soluţionat procesul pe excepţie, fără a intra în cercetarea fondului şi fără citarea în proces a emitentului actului administrativ contestat, se impune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) - (4) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, casarea sentinţei civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1452 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2940/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
