ICCJ. Decizia nr. 2958/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2958/2006
Dosar nr. 4366/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 6 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 212/2006, al Curţii de Apel Bacău, a fost admisă cererea reclamantei SC Z. SRL Roman, în contradictoriu cu pârâta A.R.R. - Agenţia Neamţ, dispunându-se suspendarea executării deciziei nr. 5460 din 6 decembrie 2005, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta desfăşoară activitate de transport public în regim de taxi, iar la data de 6 decembrie 2005, pârâta a dispus suspendarea licenţei de transport pe o perioadă de 3 luni.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie înregistrată la A.R.R. - Agenţia Neamţ şi cerere de suspendare a executării, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, persoana vătămată poate solicita suspendarea actului administrativ atacat.
În raport cu obiectul de activitate al reclamantei şi pentru evitarea amplificării prejudiciului, care se circumscrie în speţă, în sintagma „paguba iminentă" din perspectiva acumulării succesive, s-a apreciat că cererea este întemeiată, fiind admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, A.R.R., solicitând casarea ei şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două cerinţe impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a unei îndoieli puternice asupra legalităţii actului administrativ şi nu a contestat măsura suspendării la sediul central al A.R.R., neîndeplinind procedura prealabilă cu această instituţie.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului şi susţinerile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât nu este dat în speţă nici un motiv care să impună casarea acesteia.
Astfel, art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează suspendarea judecătorească, facultativă, admisibilă după introducerea recursului administrativ prealabil care durează până la soluţionarea cauzei pe fond.
Potrivit acestui text de lege, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
În speţă, este cert stabilit că reclamanta a sesizat autoritatea care a emis actul, fiind îndreptăţită, astfel, să solicite suspendarea, iar prima instanţă a concluzionat în mod corect, raportat la obiectul de activitate al reclamantei, şi posibilitatea amplificării prejudiciului din perspectiva acumulării succesive, că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse de text, pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2985/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
