ICCJ. Decizia nr. 2985/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2985/2006
Dosar nr. 4372/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 iulie 2005, reclamanta C.C. U. Marghita, prin reprezentant legal, F. Bihor, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 973/2004, în ce priveşte art. 1 pct. 57 prin care Anexa nr. 95 la HG nr. 970/2002 s-a completat cu poziţiile nr. 47 şi nr. 49, reprezentând Magazinul Universal Viişoara şi, respectiv, Magazinul Mixt Izvoarele.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că aceste imobile constituie proprietatea privată a cooperaţiei de consum, situaţie în care, nelegal au fost trecute în domeniul public al comunei.
În cauză s-a formulat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, o cerere de intervenţie în interesul Guvernului, admisă în principiu prin încheierea din 26 septembrie 2005.
Totodată, s-a încuviinţat introducerea în cauză în calitate de pârâţi, a Consiliului Local Viişoara şi Consiliul Judeţean Bihor.
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada acelui drept recunoscut de lege, cât şi vătămării lui, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Astfel spus, reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, C.C. U. Marghita, prin reprezentant F. Bihor.
În esenţă, recurenta a susţinut că, deşi instanţa s-a pronunţat pe fondul cauzei, nu a analizat în nici un fel motivele invocate prin acţiune şi probatoriile administrate, reţinând exclusiv lipsa calităţii procesuale active, „cu toate că dreptul vătămat, ca şi interesul legitim au fost dovedite prin proprietatea extratabulară asupra imobilelor în discuţie, imobile care au aparţinut fostei C.C. Viişoara, care a fuzionat cu C.C. Abrămuţ, sub denumirea de C.C. U. Marghita.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, şi pentru omisiunea, în opinia sa, de pronunţare asupra cererii de intervenţie, cât şi pentru respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bihor.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 21 Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi cu Normele tehnice aprobate prin Legea nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, se întocmeşte de comisii speciale constituite în acest sens şi se însuşeşte prin hotărârea autorităţii publice din unitatea respectivă, urmând ca apartenenţa la domeniul public judeţean sau local să fie atestată prin hotărâre de guvern.
Urmând această procedură, imobilele în discuţie au făcut obiectul hotărârii Consiliului Local Viişoara nr. 16/2003, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei, hotărâre însuşită de Consiliul Judeţean Bihor şi în temeiul căreia s-a emis ulterior, HG nr. 1937/2004.
Contestând legalitatea acestei din urmă hotărâri , reclamanta a instituit că prin atestarea celor două construcţii (Magazinul Universal Viişoara şi Magazinul MIXT Izvoarele) la domeniul public al comunei Viişoara, i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acestora.
Or, în raport cu probele administrate în acest sens, legal şi temeinic Curtea de Apel Oradea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept prin actul administrat contestat, simpla plată a impozitelor pentru clădiri nefiind de natură să demonstreze calitatea sa de titular al dreptului de proprietate.
Mai mult, hotărârea Consiliului Local Viişoara nr. 16/2003, în temeiul căreia s-a atestat apartenenţa la domeniul public, a cea de-a doua construcţie, a fost apreciat ca fiind legală şi temeinică, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a stabilit că reclamanta nu a avut decât un drept de folosinţă.
Astfel fiind, legal şi temeinic s-a considerat de către instanţa fondului, că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active, sub aspect material, neputând invoca un drept vătămat prin HG nr. 1937/2004.
În ce priveşte criticile recurentei, vizând omisiunea de pronunţare asupra cererii de intervenţie formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în interesul Guvernului României, precum şi greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bihor, urmează a fi apreciate ca nefondate.
Instanţa fondului a admis, în principiu, cererea de intervenţie, la termenul din 26 septembrie 2005. Asupra temeiniciei ei, instanţa s-a pronunţat prin respingerea acţiunii reclamantei.
În ce priveşte Consiliul Judeţean Bihor, la cererea intervenientului Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a procedat corect prin introducerea în cauză, aceasta fiind alături de Consiliul Local al comunei Viişoara, autoritatea administrativă implicată în procedura de atestare a domeniului public (judeţean sau local).
Pentru aceste considerente, urmează a se aprecia că recursul declarat de C.C. U., înregistrat împotriva sentinţei civile nr. 22/2006, a Curţii de Apel Oradea, este nefondat şi pe cale de consecinţă, respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. U. Marghita, reprezentată legal prin F. Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 22/CA/2006 - P.I. din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2987/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
