ICCJ. Decizia nr. 3091/2006. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3091/2006
Dosar nr. 16926/2/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 1724/2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.R.Tv., în contradictoriu pârâtul Consiliul C.N.A., a solicitat ca instanţa, prin sentinţa ce va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 311 din 5 mai 2005, emisă de pârât.
Reclamanta susţine în motivarea acţiunii, că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, sancţiunea cu somaţie publică ce i-a fost aplicată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 22, 28 şi 29 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, neavând suport probator.
Astfel, se arată că pe data de 4 mai 2005, pe parcursul transmiterii în direct pe T.V. a meciului de fotbal D. - P.T., nu a difuzat nici un fel de reclamă publicitară la băuturi spirtoase, spre a fi încălcat art. 22 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, aşa cum susţine C.N.A., transmisiunea sportivă realizată nu a fost sponsorizată, nefiind încălcat art. 28 din respectiva decizie a C.N.A, iar sloganul publicitar „Pentru cei puternici", ce se putea zări printre jucătorii de fotbal, nu reprezenta imagini, ci numai un grupaj de cuvinte, astfel că acesta nu era de natură să identifice nici un fel de băuturi (spirtoase sau nespirtoase), nefiind încălcat nici art. 29 din respectiva decizie a C.N.A. nr. 254/2004.
Pârâtul C.N.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, sancţiunea cu somaţie fiindu-i legal aplicată.
S-au administrat probatorii cu acte, fiind vizualizată şi caseta video şi în urma analizării acestora, instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 1775 din 1 noiembrie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
A reţinut, în esenţă, instanţa de fond, că Decizia cu nr. 311/2005, emisă de C.N.A. este temeinică şi legală, din probele administrate rezultând că sancţiunea aplicată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, reclamanta încălcând dispoziţiile art. 22 din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, care interzice orice formă de publicitate la băuturi spirtoase în cadrul serviciilor de programe de televiziune, între orele 6.00 - 22.00, art. 28 din aceeaşi decizie care interzice difuzarea transmisiilor sportive sponsorizate de producătorii de băuturi spirtoase şi art. 29 din Decizia C.N.A., conform căruia „în cazul transmisiilor sportive sponsorizate, desfăşurate pe teritoriul României, difuzate înainte de ora 22.00, se consideră publicitate la băuturi spirtoase, prezentarea de imagini prin care se pot identifica astfel de produse şi/sau producătorii acestora".
Reclamanta a încălcat aceste dispoziţii legale, întrucât pe parcursul transmiterii meciului de fotbal a fost transmis şi sloganul publicitar „pentru cei puternici" ce face parte din spotul publicitar pentru vodca S., promovând astfel această băutură spirtoasă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că:
- în mod greşit instanţa a apreciat că transmisiunea sportivă în cauză ar fi fost sponsorizată de producători de băuturi spirtoase, făcându-se confuzie între transmisiunea sportivă şi manifestarea sportivă (meciul) sponsorizată, în speţă fiind sponsorizat meciul de fotbal al cărui organizator nu este T.R.;
- T.R. nu a oferit în cadrul serviciului său de programe, decât un meci de fotbal, care nu poate constitui prin el însuşi o reclamă comercială - imaginile din programul tv. au urmărit numai jocul fotbaliştilor, iar grupajul conţinând sloganul publicitar „pentru cei puternici", se putea întrezări numai în locurile unde se găsea mingea, şi nu şi în afara acestui joc.
Se invocă şi practica Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în sensul că o astfel de publicitate indirectă şi neintenţionată realizată de pe marginea stadionului nu este considerată publicitate tv.
T.R. nu a vizualizat în mod intenţionat banerele de pe marginea terenului de joc, astfel că în afara culpei nu poate fi antrenată în sarcina sa răspunderea contravenţională.
Pârâtul C.N.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va admite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Esenţial în dezlegarea pricinii dedusă judecăţii, este faptul de a se stabili dacă „pretinsa publicitate" făcută băuturilor spirtoase cu ocazia transmiterii unui meci de fotbal de către T.R., întruneşte condiţiile de publicitate stabilite de Legea audiovizualului nr. 504/2002 care, în art. 1, defineşte publicitatea ca fiind „orice formă de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică, publică ori privată, în schimbul unui tarif sau a altor beneficii privind exercitarea unei activităţi comerciale, meşteşugăreşti, profesionale, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, inclusiv imobile şi necorporale sau prestarea de servicii contra cost, fie difuzat în scopuri autopromoţionale".
Acelaşi art. 1 lit. i) din lege, defineşte şi publicitatea mascată, aceasta fiind caracterizată ca făcută în mod intenţionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop".
Ambele forme de publicitate sunt caracterizate de existenţa unei intenţii din partea radiodifuzorului, intenţia pronunţată mai ales atunci când este făcută în schimbul unor avantaje materiale.
Or, în speţă, transmisiunea meciului din data de 4 mai 2005, între orele 20.11 - 22.22, prin imaginile din programul tv, au urmărit numai jocul fotbaliştilor, grupajul conţinând sloganul „Pentru cei puternici", întrezărindu-se numai în locurile unde se găsea şi mingea, şi nu în afara acestui joc.
Rezultă, deci, că filmarea sloganului nu s-a făcut în mod intenţionat, în afara interesului profesional al urmăririi jocului de fotbal.
Lipsind elementul esenţial al intenţiei în desfăşurarea acestei activităţi descrisă în Decizia de sancţionare, ca fiind abateri de la normele legale, Decizia nr. 254/2004 a C.N.A. - art. 22, 28 şi 29 din decizie şi cum în speţă nu s-a dovedit nici faptul încheierii vreunui contract de publicitate de către reclamantă, în schimbul unui tarif, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, astfel cum este definită activitatea de publicitate, duc la concluzia că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru ca această activitate să fie considerată publicitate, în una din cele două forme ale sale.
De altfel, o astfel de publicitate indirectă şi neintenţionată, realizată de pe marginea stadionului, în timp ce se urmărea jocul de fotbal, cum este cazul în speţă, nu este considerată publicitate tv, nici în practica Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dacă nu sunt îndeplinite cele trei condiţii - filmarea trebuind a fi radiodifuzată intenţionat de postul tv, să servească evident unui scop publicitar şi să poată induce în eroare publicul cu privire la natura sa.
Prin urmare, atunci când prezenţa pe ecrane a produselor publicitare nu apare în scop intenţionat publicitar, ci ca efect secundar al filmării unui eveniment transmis (în speţă, unul sportiv), nu suntem în prezenţa unei publicităţi televizate şi cu atât mai puţin a uneia clandestine (indirecte), deci prohibite şi sancţionabile.
Nu s-a dovedit, de asemenea, că în cauză ar fi fost sponsorizată transmisiunea sportivă realizată de T.V.R., aşa cum se susţine în Decizia C.N.A. atacată, susţinere preluată şi de instanţa de fond, în acest sens neexistând dovezi la dosar, astfel că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 28 din Decizia nr. 254/2004 a C.N.A.
Aşa cum susţine şi recurenta-reclamantă, este posibil ca meciul de fotbal ce a fost transmis, să fi fost sponsorizat, dar acesta este cu totul alt lucru faţă de transmisiunea sportivă care a fost realizată de T.V.R.
Rezultă, deci, că nu poate fi angajată răspunderea contravenţională a societăţii reclamante, sancţiunea aplicată neavând suport legal.
Pentru toate aceste considerente, constatând că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat, a se modifica în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanta S.R.Tv. şi a se anula Decizia nr. 311 din 5 mai 2005, emisă de C.N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.R.Tv. împotriva sentinţei civile nr. 1775 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Anulează Decizia nr. 311 din 5 mai 2005, emisă de C.N.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
