ICCJ. Decizia nr. 3106/2006. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3106/2006
Dosar nr. 4697/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub numărul 3777/2003, la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A.E. şi A.M. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să-i oblige a le emite acte de identitate (carte de identitate şi paşaport), precum şi la plata unor despăgubiri în sumă de 125.000 Euro, prejudiciu material şi a sumei de 1.250.000 Euro, prejudiciul moral suferit.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au precizat că se consideră vătămaţi în drepturile lor, întrucât cu toate demersurile făcute, cei trei pârâţi au refuzat să le elibereze acte de identitate, fapt pentru care situaţia socială a lor este compromisă, deoarece nu pot să-şi găsească un loc de muncă pentru a-şi asigura existenţa, fiind lipsiţi, astfel, de cele mai elementare condiţii de trai.
Reclamantul A.E. susţine în motivarea acţiunii că, datorită unor probleme grave de familie, în anul 1992 (după doi ani de şedere în Germania, unde obţinuse şi un loc de muncă), a trebuit să se întoarcă în ţară, dar a constatat că paşaportul albastru eliberat de Berlinul de Vest, la 12 august 1992, nu mai era valabil, el nemaiputând a se întoarce în Germania, astfel că a pierdut locul de muncă şi dreptul de şedere în Germania.
Rămas în ţară, a solicitat organelor în drept să-i elibereze acte de identitate, în acest sens fiindu-i eliberat un buletin de identitate în 1994, ce a expirat în luna aprilie 2004, iar de la acea dată nu a mai putut obţine buletin de identitate, deoarece nu avea o locuinţă şi pentru că i s-a comunicat că figurează în banca de date electronică, ca persoană cu domiciliul în străinătate, problema urmând a fi rezolvată de către Ministerul Afacerilor Externe.
Neavând acte de identitate, susţine reclamantul, nu poate să fie angajat cu carte de muncă la nici un loc de muncă.
Mai precizează reclamantul, că toate acestea se datorează lipsei de comunicare dintre Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin întâmpinările formulate, cei trei pârâţi, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceştia neavând competenţa de a elibera reclamanţilor actele de identitate de care au nevoie pentru a-şi câştiga existenţa, Ministerul Administraţiei şi Internelor precizând că această competenţă revine serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al Prefecturilor judeţene şi a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, instituţii cu personalitate juridică în activitatea de emitere a unor astfel de acte.
Prin sentinţa nr. 8/CA din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor trei pârâţi, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A.E. şi A.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ce priveşte pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, neeliberarea în prezent a documentelor de identitate ale reclamanţilor nu se datorează culpei acestuia, întrucât nu are competenţă în acest domeniu şi în plus, acesta nu deţine documentaţia incidentă obiectului acţiunii, pentru a o remite Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Cât priveşte pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, acesta reprezintă Statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa organelor de justiţie, precum şi în alte situaţii în care acesta participa nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ, fiind exclus a avea în competenţa sa, prelucrarea datelor cu caracter personal şi emiterea de acte de identitate.
Referitor la Ministerul Administraţiei şi Internelor, reţine instanţa de fond că, faţă de obiectul acţiunii dedus judecăţii şi conform OUG nr. 50/2004, activitatea de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, a fost statuată în sarcina serviciilor publice comunitare din subordinea consiliilor judeţene, a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al prefecturilor şi a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, instituţii cu personalitate juridică.
A reţinut instanţa de fond, că este întemeiată şi excepţia privitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 7 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul că nu au făcut dovada că s-au adresat instituţiei abilitate pentru recunoaşterea drepturilor pretinse, în cuprinsul acţiunii nearătând actul administrativ de autoritate pe care îl contestă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, cei doi reclamanţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că în mod greşit instanţa de fond a considerat că cei trei pârâţi sunt lipsiţi de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Administraţiei şi Internelor este principala entitate administrativă învestită de stat cu evidenţa populaţiei şi cartea de identitate, activitate ce o desfăşoară prin Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, împreună cu serviciile publice comunitare de evidenţa persoanelor, în cadrul Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei, potrivit prevederilor Legii nr. 105/1996.
La fel şi Ministerul Afacerilor Externe al României este o entitate a administraţiei de stat învestită de stat să reglementeze situaţiile cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate (el figurând cu domiciliul în străinătate, deşi din 1992 nu a mai părăsit România).
Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că de circa 14 ani situaţia lor privind actele de identitate, este incertă, iar plângerea lor vizează refuzul permanent al celor învestiţi, cu rezolvarea acestei probleme de a le soluţiona cererea.
În ceea ce priveşte pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, într-adevăr acesta nu are atribuţii legate de evidenţa populaţiei, dar a fost chemat în judecată ca reprezentant al Statului român, pentru că în eventualitatea acordării de despăgubiri de către instanţe, să existe o entitate statală care să-l despăgubească.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va admite (cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare), pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin întâmpinarea formulată şi depusă la instanţa de fond, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce-l priveşte, a precizat ca în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, s-a statuat în sarcina serviciilor publice comunitare din subordinea consiliilor judeţene, a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple din cadrul aparatului propriu al prefecturilor judeţene şi a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa persoanelor, instituţii cu personalitate juridică, activitatea de emitere a unor astfel de acte.
Acelaşi pârât a precizat că în cadrul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, să fie scos din cauză, urmând a fi citat Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, Prefectura judeţului Iaşi, precum şi Consiliul Judeţean Iaşi.
În virtutea rolului activ pe care instanţa trebuia să-l manifeste, faţă de aceste precizări, era necesar ca în funcţie de prevederile OUG nr. 50/2004, să stabilească în concret entităţile administrative competente a soluţiona cererile formulate de reclamanţi, referitoare la emiterea actelor de identitate, dispunând introducerea în cauză a titularilor obligaţiei, corelativă drepturilor din raportul juridic dedus judecăţii.
Este adevărat că legislaţia noastră, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 66 C. proc. civ., nu cunoaşte instituţia înlocuirii persoanei chemate în judecată şi care nu are calitate procesuală pasivă, cu persoana care ar avea această calitate, această înlocuire putând avea loc decât cu consimţământul reclamantului.
Or, reclamanţii nu şi-au exprimat în mod direct acest consimţământ, dar nici nu au respins ideea introducerii în cauză a titularului obligaţiei de a le elibera actele de identitate, în situaţia în care instanţa a constatat că cei chemaţi în judecată sunt lipsiţi de calitate procesuală pasivă.
În răspunsul întocmit referitor la întâmpinarea formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, recurenţii-reclamanţi acceptă şi ei ideea că cel care este competent a soluţiona cererile formulate, este Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, însă susţin că este necesară menţinerea ca parte în proces a Ministerului Administraţiei şi Internelor, doar pentru ca acesta să plătească despăgubirile materiale şi morale solicitate de ei.
Aşadar, pentru soluţionarea corectă a cauzei, dat fiind că în lipsa actelor de identitate a căror eliberare o solicită, recurenţii-reclamanţi sunt lipsiţi de posibilitatea de a-şi reglementa situaţia lor socială - posibilitatea de a dobândi o locuinţă, de a-şi găsit un loc de muncă, iar pentru minor de a-şi continua studiile, se impune admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre soluţionare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte susţineri din recurs formulate de reclamanţi, acestea constituind de fapt şi apărări de fond în cauza respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.E. şi A.M. împotriva sentinţei civile nr. 8/CA din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3094/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3121/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
