ICCJ. Decizia nr. 3094/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3094/2006
Dosar nr. 35143/3/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 35143/3/2005, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 138-140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauza privind pe reclamanţii B.A. şi V.R., în contradictoriu cu pârâta SC T.N. SA, fiind suspendată.
Pârâta SC T.N. SA a susţinut în motivarea excepţiei de nelegalitate că Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 este o normă cu forţă juridică inferioară, acesta încălcând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, normă cu forţă juridică superioară.
Emitenta regulamentului contestat pe calea excepţiei de nelegalitate, pârâta C.N.V.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1496 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 138-140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, cu motivarea că dispoziţiile art. 140 din acesta nu încalcă prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, a societăţilor comerciale, care dispun că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării.
Confruntând cele două texte de lege, instanţa de fond reţine că, întrucât Legea nr. 31/1990, republicată, dispune imperativ cu privire la intervalul minim de 15 zile care trebuie respectat între data publicării convocării şi data întrunirii adunării generale, dintr-o interpretare logică a textului de lege rezultând că acest termen poate fi şi mai mare de 15 zile, prevederile art. 140 din Regulamentul C.N.V.M., în sensul că „convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale", se încadrează în ipoteza neinterzisă de lege.
Dispoziţiile art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. nu numai că nu încalcă textul de lege în discuţie, ci, dimpotrivă, sunt emise în spiritul Legii nr. 31/1990, republicată.
Excepţia de nelegalitate a art. 138 şi 139 din Regulamentul C.N.V.M. a fost, de asemenea, respinsă, cu motivarea că reclamantul, cu privire la aceste articole, nu a precizat care sunt prevederile legale încălcate şi nici prin încheierea de sesizare a tribunalului nu au fost făcute aceste precizări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC T.N. SA, partea care a invocat excepţia de nelegalitate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sentinţa fiind dată cu încălcarea legii şi a principiilor de drept aplicabile - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi conţinând o motivare contradictorie - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se susţine, în motivarea recursului, faptul că art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, care menţionează că „convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată", este în contradictoriu cu art. 117 din Legea nr. 31/1990, a societăţii comerciale, care dispune că „termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mic de 15 zile de la publicarea convocării".
De la acest termen minim de 15 zile expres prevăzut de Legea generală nr. 31/1990, nu se poate deroga decât tot expres, printr-o prevedere expresă a unui alt termen minim de convocare, menţionat în legea specială.
Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. a fost emis în aplicarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, lege specială care nu prevede, însă, un termen special derogator, astfel că rămâne aplicabil termenul minim de 15 zile prevăzut în Legea generală nr. 31/1990, republicată.
C.N.V.M. nu are competenţa de a modifica pe calea regulamentului, un termen expres prevăzut de lege, actele normative emise de aceasta trebuind a fi date numai în aplicarea legii, ele neputând adăuga şi nici modifica dispoziţiile legii.
Or, Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. stabilind un alt termen, de 25 zile pentru publicarea convocatorului, derogă de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, conform cărora acest termen este de minim 15 zile, fapt ce este inadmisibil, pentru că constituie un act cu forţă juridică inferioară legii.
În şedinţa publică din 27 septembrie 2006, cu ocazia soluţionării recursului, intimata-pârâtă C.N.V.M. a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, precizând faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2495 din 28 iunie 2006, s-a pronunţat într-un dosar care a avut acelaşi obiect, cauză şi părţi.
Verificând mai întâi excepţia puterii lucrului judecat invocată, se constată că aceasta este neîntemeiată.
În speţă, nu ne aflăm în ipoteza soluţionării pe fond a unei pricini având acelaşi obiect, cauză şi părţi, deci o triplă identitate, prin Decizia nr. 2495 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curţi, rezolvându-se de fapt excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., excepţie invocată într-o altă cauză.
Potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „excepţia de nelegalitate" este definită ca un „mijloc de apărare" prin care în cadrul unui proces, una din părţi, ameninţată să i se aplice un act pe care-l consideră ilegal, se apără, invocând acest viciu şi cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluţionarea speţei.
Instanţa de drept comun sesizează instanţa de contencios administrativ, numai în cazul în care de actul administrativ contestat depinde soluţionarea în fond a pricinii.
Cu alte cuvinte, excepţia de nelegalitate fiind un mijloc de apărare şi fiind legată de fondul pricinii, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, raportată la obiectul acţiunii dedusă judecăţii.
Recursul este nefondat.
Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, a fost emis de către C.N.V.M. în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din acest act normativ, în care se stipulează faptul că, „Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său".
Excepţia de nelegalitate, ridicată pe cale incidentală de SC T.N. SA, se referă la dispoziţiile art. 140 din regulament, conform cărora „convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată", în raport cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, care în alin. (1) şi (2) prevede în mod expres faptul că termenul de desfăşurare a Adunării Generale a Acţionarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocatorului.
Aşa cum corect a interpretat şi instanţa de fond, legea distinge în mod imperativ asupra ipotezei în care termenul de desfăşurare a Adunării Generale a Acţionarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la data publicării convocatorului, ceea ce per a contrario nu impietează asupra ipotezei conform căreia termenul de desfăşurare a Adunării Generale a Acţionarilor poate fi mai mare de 15 zile de la data publicării convocatorului.
Aşadar, contrar celor susţinute de autoarea excepţiei de nelegalitate, dispoziţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevăd că termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, în nici un caz nefiind menţionat un termen unic de 15 zile.
Stabilirea prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, a termenului de 25 de zile, între data fixată pentru desfăşurarea Adunării Generale a Acţionarilor şi data publicării convocatorului, s-a realizat pentru a permite unui număr cât mai mare de acţionari de a participa la Adunarea Generală a Acţionarilor şi de a avea acces la informaţiile publice necesare cunoaşterii problemelor existente pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acţionarilor.
În conformitate dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată cu modificările ulterioare, aceasta are printre obiectivele sale fundamentale, asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase, a promovării, funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate şi a prevenirii afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.
În calitate de autoritate a pieţei de capital din România, C.N.V.M. este obligată să întreprindă toate demersurile necesare în scopul stabilirii şi menţinerii cadrului necesar dezvoltării pieţei reglementate, a promovării încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumentele financiare.
Concluzia ce se desprinde faţă de considerentele expuse, este aceea că termenul de 25 zile prevăzut între data fixată pentru desfăşurarea Adunării Generale a Acţionarilor şi data publicării convocatorului, a fost stabilit avându-se în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată - art. 117 din lege, din a cărei interpretare logică rezultă fără putinţă de tăgadă, faptul că termenul de desfăşurare a Adunării Generale a Acţionarilor nu poate fi mai mic de 15 zile, per a contrario acest termen putând fi şi mai mare de 15 zile.
Dat fiind că acest Regulament nr. 13/2004 al C.N.V.M. a fost dat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, prin prevederile sale, în mod obligatoriu trebuia să ţină seama de menţinerea unui climat de transparenţă a activităţii societăţii emitente pentru toţi acţionarii săi, cărora trebuie să le asigure facilităţile şi informaţiile necesare pentru a le permite să-şi exercite drepturile, în special să-i informeze cu privire la organizarea adunărilor generale şi să permită acestora să-şi exercite drepturile de vot.
Constatând, deci, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică şi nu există motive de casare sau de modificare a acesteia, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia autorităţii lucrului judecat.
Respinge recursul declarat de SC T.N. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1496 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3106/2006. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
