ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3093/2006
Dosar nr. 34697/2/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 433 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de D.A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al judeţului Teleorman şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei se reţine că prin acţiunea sa, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al judeţului Teleorman şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, să se constate refuzul pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului Teleorman, de a da curs cererii sale, nr. 7037 din 9 august 2001, privind includerea sa pe lista profesorilor care au fost declaraţi admişi pe locurile şcolare la concurs, la specialitatea limba franceză, pentru acordarea gradaţiei de merit, iar pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării să fie obligat la includerea sa în anexa la Ordinul nr. 4129/09, acordarea gradaţiei de merit.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, deoarece radierea reclamantei din lista iniţială întocmită de Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne s-a datorat cererii exprese a Ministerului Educaţiei şi Cercetării adresată Inspectoratului Şcolar al judeţului Teleorman, ca pentru anul 2001 să fie respectat strict procentul de 2,5% din totalul personalului didactic, ca posibilitate anuală de acordare a gradaţiilor în primii patru ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997.
În drept, au fost invocate prevederile art. 50 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997, care stabilesc limitele procentuale de acordare a gradaţiilor de merit, raportate la totalul personalului didactic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta D.A., susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, în sensul că instanţa de fond nu a analizat în totalitate susţinerile sale, astfel că în mod greşit a respins acţiunea, făcând o aplicare greşită a prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., reclamanta-recurentă arată că instanţa de fond nu a analizat împrejurarea că în lista celor nouă profesori admişi pentru gradaţia de merit au fost incluse în mod nejustificat profesorii G.J. (cu numai 35 de puncte) şi B.V. (cu un punctaj egal cu al său, respectiv 65 de puncte), fapt ce a condus la încălcarea dreptului său de a obţine gradaţia de merit pe anul 2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, susţinerea recurentei, în sensul că profesorul G.J. ar fi obţinut doar 35 de puncte cu ocazia discutării gradaţiilor de merit, este neîntemeiată, deoarece potrivit procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Şcolar al judeţului Teleorman, la 20 martie 2001, a rezultat că respectiva profesoară a întrunit 95 de puncte.
În ceea ce priveşte selectarea profesoarei B.V., cu un punctaj egal cu al reclamantei, aceasta s-a dispus de către Inspectoratul Şcolar al judeţului Teleorman, în limitele competenţelor sale legale şi ţinând seama de obligativitatea limitării numărului persoanelor beneficiare ale gradaţiei, recurenta ocupând poziţia 10 pe listă, iar Bocea Victoria fiind la poziţia 9.
În mod corect instanţa de fond a constatat că radierea unui număr de candidaţi pentru gradaţia de merit, printre care şi reclamanta D.A., s-a făcut în baza art. 50 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 128/1997, care prevede că gradaţia de merit se acordă prin concurs, pentru 10% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar, procent care se eşalonează în cote anuale de 2,5% în primii 4 ani de la data intrării în vigoare a legii.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat că actele atacate sunt legale, recursul urmând a fi respins ca nefondat, cu referire la art. art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 433 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3091/2006. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3094/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
