ICCJ. Decizia nr. 3194/2006. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3194/2006
Dosar nr. 5241/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 108 din 25 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 351/CAF/2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC D.T. SRL Focşani, anulând Decizia nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de pârâtul C.N.A., prin care i s-a aplicat sancţiunea amenzii de 5.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de C.N.A., prin care i-a fost aplicată o amendă de 50.000.000 lei (5.000 RON), deoarece ar fi încălcat dispoziţiile legale privitoare la publicitatea mascată în cadrul emisiunilor TV ale postului de televiziune A.
Este neîndoios că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 face referire la publicitatea mascată pe care o interzice. Din definiţia legală rezultă că prin aceasta se înţelege prezentarea în programe prin cuvinte, imagini sau sunete, a bunurilor şi serviciilor, denumirilor mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri ori prestări de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat. Latura subiectivă a contravenţiei constă, aşadar, în intenţia directă a radiodifuzorului de a face publicitate, intenţie care rezultă din programul prezentat.
Or, în speţă nu s-a dovedit o astfel de intenţie, iar prezentarea realităţilor locale ale zonei Vrancea nu poate fi făcută fără nume de persoane şi locuri. Ca şi exemplu, preluat de pe CD-urile prezentate ca mijloc de probă, pentru oraşul Adjud, informaţia referitoare la deschiderea unei sucursale B.C.R. nu poate constitui în nici un chip publicitate mascată, atâta vreme cât pentru această localitate, informaţia constituie în primul rând o ştire de utilitate publică.
Pe de altă parte, organizarea de concursuri şi oferirea de premii de către anumiţi sponsori nu constituie neapărat publicitate mascată, atâta vreme cât scopul emisiunii este unul cultural sportiv, în beneficiul unui segment de telespectatori. Faptul de a se fi amintit şi numele sponsorilor, nu constituie o intenţie vădită de a face publicitate, ci de subliniere a naturii sau valorii premiului oferit, inclusiv al unui bilet la un meci de fotbal internaţional.
În ceea ce priveşte durata spoturilor publicitare, a fost urmărit în raportul de monitorizare un singur spot publicitar, fără a se face o analiză a timpului afectat publicităţii care s-ar putea încadra în baremul de 12 minute. Cum de realitatea şi obiectivitatea constatărilor depinde şi aprecierea asupra legalităţii sancţiunii, s-a concluzionat că se impunea monitorizarea duratei integrale a emisiunilor şi nu doar un segment al activităţii acesteia.
Reţinând că nu s-a făcut dovada că reclamanta a făcut intenţionat acte de publicitate mascată, prima instanţă a apreciat că sancţiunea aplicată este prea severă în raport cu fapta acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, C.N.A., solicitând admiterea acestuia, iar în urma rejudecării cauzei, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se, în primul rând, că Decizia nu a fost anulată pentru nelegalitate, ci pentru faptul că s-a apreciat că sancţiunea aplicată este prea severă, anularea fiind rezultatul unei aprecieri subiective a instanţei de fond, fără a se observa că s-a aplicat limita minimă a amenzii prevăzută de lege.
Sub aspectul laturii subiective a contravenţiei, s-a învederat faptul că din materialul probator existent la dosar, constând din înscrisuri şi 5 CD-uri, rezultă fără îndoială că prin difuzarea emisiunilor menţionate nu s-a urmărit prezentarea unor persoane cu succes în afaceri, ci promovarea produselor şi serviciilor oferite de firmele conduse de către aceste persoane, în afara numelor mărcilor fiind prezentate adresele şi numerele de telefon, astfel încât concluzia instanţei este nejustificată.
În acest sens s-a apreciat că prezentarea realităţilor locale nu-l absolvă pe radiodifuzor de rigorile legii, iar segmentul din emisiunea S.A., când realizatorul a arătat în mod vădit intenţionat cartonul în care era inscripţionat numele agenţiei V.T., sediul acesteia şi numărul de telefon, gest pentru care i s-a mulţumit de către managerul firmei în intervenţia telefonică, constituie în mod evident publicitate mascată, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. i) din legea audiovizualului.
Au fost invocate şi dispoziţiile art. 1 lit. c) din legea audiovizualului, din a cărui interpretare rezultă că radiodifuzorul poate interveni în orice moment pentru buna desfăşurare a serviciilor de programe, atunci când constată încălcarea legislaţiei într-un anumit domeniu, precum şi cele ale art. 7 din Decizia 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, potrivit cărora este interzisă descrierea calităţii produselor sau serviciilor oferite ca premii în emisiunile concurs, cu excepţia mărcii şi a preţului, dispoziţii încălcate în speţă în condiţiile în care prin intervenţia telefonică a managerului agenţiei V.T., care nu a avut calitatea de sponsor, s-a oferit pachetul complet de servicii, adică bilet de intrare la meci, program transport, masă şi cazare cu indicarea sediului firmei şi a numărului de telefon pentru înscriere. Susţine, totodată, recurentul, că informaţia referitoare la deschiderea unei sucursale a B.C.R. trebuia prezentată, conform dispoziţiilor legale, dacă era considerată o informaţie publică, în programele de ştiri şi nicidecum să se recurgă la prezentarea serviciilor în emisiunea respectivă.
Cu privire la durata spoturilor publicitare s-a precizat că monitorizarea emisiunilor vizate a fost făcută în integralitatea lor, evidenţiindu-se încălcările pe care reclamanta le-a făcut pe durata intervalului orar din timpul orei date, indiferent de emisiune sau program difuzat.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materie şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 294 din 21 aprilie 2005, emisă de C.N.A. în temeiul art. 90 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 50.000.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din aceeaşi lege, potrivit cărora publicitatea mascată şi teleshoppingul mascat sunt interzise.
S-a reţinut, astfel, că în emisiunile difuzate în fiecare zi de joi şi în reluare duminica, sub genericul „Oameni de afaceri", sunt invitaţi reprezentanţi ai unor firme care au ca obiect de activitate, producerea şi comercializarea de produse sau prestarea unor servicii, făcându-li-se publicitate indirectă ori mascată.
De exemplu, în data de 3 martie 2005 a fost prezentată firma G., care se ocupă de amenajări interioare, iar în emisiunea S.A., sponsorizaţi de SC O.I., a fost organizat, în data de 21 martie 2005, un concurs în cadrul căruia au fost oferite premii atât de sponsor, cât şi de alte societăţi cărora li s-a făcut publicitate indirectă. Astfel, firma L., care a oferit „un premiu dulce de ciocolată", a fost prezentată ca „unic distribuitor al produselor", iar agenţia de turism V.T. a oferit ca premiu un bilet de călătorie cu autocarul dus-întors şi un bilet la meciul de fotbal România-Olanda. Managerul acestei agenţii a intervenit telefonic, prezentând pachetul întreg de servicii şi indicând sediul şi numărul de telefon pentru înscrieri.
Membrii Consiliului au considerat că prezentarea unor bunuri şi servicii oferite de diferite societăţi comerciale, în această modalitate şi în mod repetat, cu încălcarea regimului difuzării publicităţii în audiovizual, s-a transformat în publicitate mascată.
S-a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, pe baza raportului întocmit de inspectorul teritorial, durata spoturilor de publicitate ale postului TV A. depăşind durata prevăzută de lege cu 5 minute/oră.
Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, publicitatea şi teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie uşor de identificat prin marcaje corespunzătoare şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe prin semnale optice şi acustice.
Acelaşi text de lege, prin alin. (4), interzice publicitatea mascată şi teleshoppingul marcat.
Publicitatea mascată este definită prin art. 1 lit. i) din lege, ca fiind prezentarea în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop.
Din probele administrate în cauză rezultă fără dubii că postul de televiziune A. a făcut publicitate mascată societăţilor comerciale indicate în Decizia atacată, precum şi altor firme, concluzia primei instanţe privind lipsa intenţiei directe a radiodifuzorului de a face publicitate, neavând nici o justificare.
Conţinutul respectivelor emisiuni atestă faptul că s-a urmărit mediatizarea micilor şi marilor oameni de afaceri vrânceni, prin promovarea formelor ai căror reprezentanţi au fost invitaţi în emisiune pentru a-şi prezenta produse şi serviciile oferite de către acestea, precum şi modalităţile de comercializare, însă într-un cadru nelegal. Acesta, în condiţiile în care a fost atenţionată încă de la difuzarea primelor ediţii în 2003 şi apoi în 2004 să intre în legalitate, întrucât a încălcat în mod sistematic prevederile legale privind regimul difuzării publicităţii.
Astfel, spre exemplu, în cadrul ediţiei din 3 martie 2005 a emisiunii „Oameni de afaceri", încă de la începutul emisiunii şi apoi pe tot parcursul ei s-au prezentat imagini cu materiale textile, mobilă, perdele executate la comandă de SC G., apărând din când în când pe ecran marca firmei, însoţită uneori de numărul de telefon şi programul de funcţionare.
De asemenea, pentru emisiunea S.A., pe lângă aspectele evidenţiate în decizie şi necontestate sub aspectul stării de fapt, gestul realizatorului emisiunii de a arăta un carton conţinând premiul oferit de Agenţia V.T.", cu indicarea sediului şi numărului de telefon şi a precizării că este singura agenţie ce organizează astfel de excursii, atestă condiţia impusă de art. 1 lit. i) din lege, pentru reţinerea publicităţii mascate.
Pentru a nu constitui publicitate mascată, reclamele pentru firmele respective ar fi trebuit să fie difuzate în condiţiile stabilite prin art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 şi art. 12 alin. (1) din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea şi teleshoppingul, cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte, prima instanţă a făcut aprecieri şi sub aspectul individualizării sancţiunii, considerând-o prea severă în raport cu fapta reclamantei, aprecieri care implică reţinerea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru stabilirea răspunderii contravenţionale în sarcina acesteia.
Nejustificate sunt şi aserţiunile referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de monitorizare sub aspectul duratei spoturilor publicitare, aceasta realizându-se în mod corect pe durata intervalului orar din timpul oricărei ore date, indiferent de emisiune sau program difuzat, cu evidenţierea încălcărilor pe care reclamanta le-a făcut.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 pct. 1 şi 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă va fi obligată să-i plătească recurentului-pârât, suma de 354,77 RON, cheltuieli de judecată pentru fond şi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A., împotriva sentinţei civile nr. 108 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de SC D.T. SRL Focşani, ca neîntemeiată.
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 354,77 RON către recurentul-pârât C.N.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3191/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3195/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
