ICCJ. Decizia nr. 3198/2006. Contencios. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3198/2006
Dosar nr. 5662/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 320 din 11 iulie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului Ş.I., prin care solicita, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea Ordinului nr. 294/2001, emis de pârât, a admis cererea de intervenţie formulată de Prefectura Sălaj şi a obligat reclamantul, la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă, în sumă de 2.408.400 lei.
Prin Decizia nr. 2562/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins recursul formulat de Ş.I., împotriva sentinţei mai sus-menţionate.
La data de 1 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a luat în examinare, în camera de consiliu, sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinţei civile nr. 320 din 11 iulie 2002, penultimul alineat, în sensul că în mod greşit s-a trecut „în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost admisă", corect fiind „în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ., fiind întemeiată cererea de intervenţie…".
În urma verificărilor efectuate în actele dosarului, raportat la susţinerile părţilor, prin încheierea de la 1 martie 2006, Curtea de Apel Cluj a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în considerentele sentinţei civile nr. 320 din 11 iulie 2002, în ultimul alineat trecându-se „în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de intervenţie, aceasta a fost admisă" în loc de „în temeiul art. 49 şi urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost admisă".
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul Ş.I.
În esenţă, recurentul critică încheierea atacată, pentru motivul că dispoziţiile acesteia sunt contradictorii, iar îndreptarea erorii materiale nu s-a efectuat din oficiu, cum se afirmă în alin. (1) al încheierii recurate.
În continuare, recurentul-reclamant invocă anumite motive de recurs, care fac referire la modul de soluţionare a fondului cauzei privitor la stabilirea cheltuielilor de judecată şi la admiterea cererii de intervenţie formulată de Prefectura Sălaj.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant sunt nefondate, după cum urmează:
Încheierea atacată nu cuprinde aprecieri contradictorii, astfel cum susţine recurentul-reclamant. Astfel, alin. (2), ultima parte din considerentele încheierii atacate, instanţa de fond a continuat în mod firesc şi corect dezvoltarea argumentului pentru care se impune îndreptarea erorii materiale, arătând că atât în încheierea de amânare a pronunţării sentinţei din 4 iulie 2002, cât şi în dispozitivul sentinţei s-a reţinut corect, că s-a admis cererea de intervenţie, şi nu cererea de chemare în garanţie, cum greşit s-a reţinut în considerentele sentinţei, ultimul alineat.
Într-adevăr, în toate lucrările dosarului, reflectate în susţinerile scrise şi verbale ale părţilor, consemnate în încheierile de şedinţă, se face vorbire despre cererea de intervenţie a Prefecturii Sălaj, întemeiată pe dispoziţiile art. 49 C. proc. civ., şi nu de cererea de chemare în garanţie, cum greşit s-a reţinut în considerentele sentinţei nr. 320/2002. În aceste condiţii, soluţia de îndreptare a erorii materiale este legală, încadrându-se în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Privitor la motivul de recurs, care se referă la cheltuielile de judecată la care reclamantul Ş.I. a fost obligat faţă de intervenienta Prefectura Sălaj, Înalta Curte constată că acest aspect a fost soluţionat irevocabil, prin Decizia nr. 2562/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingându-se recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 320/2002, inclusiv în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, prin încheierea de la 11 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă irevocabil şi cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 320/2002, formulată de reclamant, în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată.
În sfârşit, susţinerea recurentului că în mod nelegal instanţa de fond a admis cererea de intervenţie a Prefecturii Sălaj, nu mai poate fi analizată în această etapă procesuală, atâta vreme cât fondul cauzei a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru considerentele mai sus-menţionate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.I., împotriva încheierii din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3195/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3200/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
