ICCJ. Decizia nr. 3190/2006. Contencios ŞI FISCA. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCA
Decizia nr. 3190/2006
Dosar nr. 5157/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. 154/CA/2006, reclamantul T.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5395 din 31 ianuarie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi, T.G. şi T.E., în septembrie 1940, au fost strămutaţi, în urma Tratatului de la Craiova, din localitatea de domiciliu, comuna Vladimireşti, judeţul Caliacra, aflată în Bulgaria, în comuna Casimcea, judeţul Tulcea. A mai arătat reclamantul că s-a născut la data de 18 februarie 1945, în localitatea Casimcea, judeţul Tulcea, după strămutarea părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 170/CA din 2 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia reclamantei T.V., a anulat hotărârea nr. 5395 din 31 ianuarie 2006, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 5395/2006, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuţiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinţilor săi, nefiind născut la data strămutării.
În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat instanţa de fond, că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Casimcea, judeţul Tulcea, astfel încât este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine, în esenţă, că reclamantul nu s-a născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu şi nici nu a fost conceput înainte de strămutare şi născut în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 18 ianuarie 1945, în localitatea Casimcea, judeţul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în judeţul Caliacra - Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 170/CA din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3189/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3191/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
