ICCJ. Decizia nr. 3279/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3279/2006
Dosar nr. 5154/1/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.B. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 5341 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâtă, stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu începere de la data de întâi a lunii următoare, de la depunerea cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a acestei legi, deoarece s-a născut la data de 19 martie 1942, după schimbul de populaţie ce a avut loc urmare Tratatului încheiat la Craiova la 6 septembrie 1940, între Bulgaria şi România.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 146/CA din 20 februarie 2006, a admis contestaţia formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 5341 din 30 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligând-o să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată .
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi aceştia, urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra lor .
A mai reţinut că precizările emise de casele judeţene de pensii au caracter de dispoziţie pentru aceste structuri, iar nu pentru instanţele judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, pentru a pretinde că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, deci pe teritoriul României, la data de 19 martie 1942, după ce părinţii acesteia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie, lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă, aşadar, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 146/CA din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3281/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
