ICCJ. Decizia nr. 3281/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3281/2006
Dosar nr. 5455/1/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Braşov, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei de revizuire nr. 4437 din 9 decembrie 2005 şi menţinerea hotărârii nr. 4048 din 15 februarie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu are temei legal pentru emiterea deciziei de revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 prevede posibilitatea verificării legalităţii drepturilor acordate beneficiarului ordonanţei, până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial ori hotărârea a fost emisă la data de 15 februarie 2005, ulterior publicării ordonanţei în Monitorul Oficial.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 42/F din 23 februarie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei de revizuire nr. 4437/2005, emisă de pârâtă şi menţinerea hotărârii nr. 4048 din 15 februarie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice ce au fost îndreptate împotriva tuturor locuitorilor din localitate, de etnie maghiară şi au constat în interzicerea de a folosi limba maghiară, în ameninţări şi bătăi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut că, contestatoarea nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acesteia din localitatea Ormeniş, judeţul Braşov, care nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiu în sensul Legii nr. 189/2000.
A mai susţinut că persecuţiile la care face referire Legea nr. 189/2000, au la bază cadrul legislativ discriminatoriu pentru persoanele de o anumită etnie. Or legislaţia adoptată de regimul aflat la putere prevedea reglementări discriminatorii doar pentru cetăţenii români de etnie rromă sau evreiască, nu şi pentru cetăţenii de naţionalitate maghiară.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare:
„Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice".
Rezultă, aşadar, că acest act normativ are în vedere acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
În cauză, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, prin hotărârea nr. 4048 din 15 februarie 2005, a admis cererea reclamantei, stabilindu-i acesteia calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, reţinând că reclamanta s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice îndreptate împotriva tuturor locuitorilor de etnie maghiară din localitate.
Ulterior, reanalizând dosarul reclamantei, în temeiul art. 7 şi art. 10 alin. (2) din lege, pârâta a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ignorând dispoziţiile prevăzute de art. 10 alin. (1), potrivit cu care aceste verificări se fac până la data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial şi nu după acest termen, aşa cum s-a întâmplat în speţă.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 42/F din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3279/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3282/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
