ICCJ. Decizia nr. 3277/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3277/2006
Dosar nr. 1951/1/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta şi pe cale contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 10848 din 8 iulie 2005, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în septembrie 1943, împreună cu familia, s-a refugiat din Basarabia, în România şi că în mod greşit pârâta nu i-a acordat drepturile ce i se cuvin în temeiul legii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 164 din 5 decembrie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că plecarea acestuia şi a familiei sale din localitatea Reni (sudul Basarabiei), a avut alte motivaţii, decât persecuţia de natură etnică a statului pe teritoriul căruia s-a aflat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, tatăl reclamantului fiind chiar funcţionar al regimului care îşi exercită autoritatea în perioada invocată, asupra teritoriului unde locuia acesta şi familia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul G.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa nu a avut în vedere susţinerile contradictorii ale pârâtei care precizează la un moment dat că reclamantul a plecat de pe un teritoriu românesc (Reni), pentru ca ulterior, în hotărârea atacată să facă menţiunea că acesta a fost evacuat de pe teritoriul Basarabiei, în 1943.
A mai arătat că într-o situaţie similară s-a aflat şi fratele său, cu privire la care Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a reţinut, însă, că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor N.N. şi C.V., rezultă că recurentul-reclamant s-a refugiat în luna septembrie 1943, din Basarabia, în România, împreună cu familia sa, tatăl acestuia fiind în acea perioadă, salariat la Administraţia Bunurilor Statului Reni – Basarabia.
De altfel, fratele reclamantului, G.C., născut la 1 octombrie 1934, s-a refugiat în aceeaşi perioadă, iar Casa Judeţeană de Pensii Galaţi i-a admis cererea de stabilire a calităţii de refugiat şi i-a acordat drepturile prevăzute de acest act normativ, pe perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945.
Aşa fiind, respingerea de către pârâtă a cererii formulată de reclamant constituie un motiv de inechitate, astfel că, urmărindu-se finalitatea acestei reglementări, avută în vedere de legiuitor, respectiv repararea prejudiciilor suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, precum şi aplicarea aceluiaşi tratament, pentru identitate de situaţii, recursul urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi a se admite în fond acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.E. împotriva sentinţei civile nr. 164 din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea reclamantului G.E.
Anulează hotărârea nr. 10848 din 8 iulie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Neamţ.
Obligă Casa Judeţeană de Pensii Neamţ să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2005.
Obligă intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, la plata sumei de 200 RON, către reclamantul G.E., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
