ICCJ. Decizia nr. 3343/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3343/2006
Dosar nr. 5553/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, la 20 martie 2006, Universitatea L.B. Sibiu a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 42 din 24 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, solicitând casarea hotărârii atacate şi anularea deciziei nr. 20 din 10 octombrie 2003, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată, cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art. 309 pct. 9 C. proc. civ. S-au invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în sensul examinării cauzei sub toate aspectele de către instanţa de recurs.
În susţinerea recursului, petenta a menţionat că nu a fost chemată la soluţionarea cererii de către comisie, că prin încheierea nr. 6423/1996, în baza Legii învăţământului nr. 84/1995, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor în favoarea Universităţii L.B. Sibiu, Statul român fiind proprietar asupra terenului. S-a mai făcut precizarea că la momentul intabulării dreptului de proprietate, legea învăţământului nu prevedea, prin dispoziţiile sale, eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, acest lucru fiind prevăzut ca urmare a modificării legii în 2001.
Recurenta a susţinut că cea mai potrivită măsură ce ar fi trebuit a fi adoptată de comisie era aceea de acordare a despăgubirii băneşti fostului proprietar - Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 42 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei procedurii prealabile, s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta Arhiepiscopia Romano-Catolică. Totodată, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta Universitatea L.B., în contradictoriu cu Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este neîntemeiat şi va fi respins, întrucât hotărârea atacată este legală şi temeinică.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că din OUG nr. 94/2000, aşa cum a fost modificată şi completată cu Legea nr. 501/2002, procedura de soluţionare a cererilor Cultelor Religioase care au fost proprietarele unor imobile (teren şi construcţii) şi au fost preluate abuziv de Statul român, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru retrocedare, nu este contencioasă. Aşa fiind, nu era necesar ca recurenta-reclamantă să fie chemată în faţa comisiei. Pe de altă parte [art. 1 alin. (6) din OUG nr. 94/2000], titularul cererii de retrocedare este cel ce poate opta între restituirea nudei proprietăţi şi măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Deci, cererea reclamantei, de a se analiza legalitatea actului contestat prin prisma despăgubirii prin echivalent bănesc, este nerelevantă legal.
Mai este de observat că OUG nr. 94/2000, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 501/2002, reprezintă reglementarea specială, reglementare ce se aplică în raport cu dreptul comun care, în speţă, este Legea învăţământului nr. 84/1995.
Din actele cauzei se constată că instanţa de fond a făcut o evaluare corectă a situaţiei de fapt că s-a procedat la o preluare abuzivă de către stat a proprietăţii Arhiepiscopiei Romano-Catolice (imobil achiziţionat la 29 ianuarie 1948), prin Decretul nr. 176/1948. Se constată că retrocedarea nu este condiţionată de „deţinător indiferent sub ce titlu a imobilului", astfel încât, în mod corect comisia a procedat la retrocedare în natură, actul administrativ fiind, astfel, legal, aşa cum a constatat instanţa de fond.
În raport cu dispoziţiile art.312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de Universitatea L.B. Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Universitatea L.B. Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 42 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3345/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
