ICCJ. Decizia nr. 3351/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3351/2006
Dosar nr. 1418/2/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată. A admis acţiunea reclamantului L.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Anulează Ordinul nr. 78 din 18 ianuarie 2006, emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, pe aspectul procedurii prealabile, că Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că funcţionarul nemulţumit de sancţiunea aplicată, se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ.
Pe fond, s-a reţinut că ordinul atacat este nelegal, întrucât, în ceea ce priveşte absenţa de la serviciu din ziua de 29 iunie 2005, sancţiunea s-a aplicat peste termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, iar în ceea ce priveşte fapta de folosire în mod abuziv a sistemului informaţional Lotus şi a logisticii instituţiei, în scopul promovării intereselor personale, instanţa a conchis că reclamantul, fie în calitate de angajat, fie în calitate de lider sindical, avea acces la sistemul informatic, iar pârâta nu a dovedit existenţa vreunei interdicţii de utilizare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta susţine următoarele:
1. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivată pe neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a fost greşit soluţionată de instanţa de fond.
2. A fost ignorat faptul că la data de 25 iulie 2005, fiind în concediu de odihnă, intimatul-reclamant a intrat în instituţie şi a folosit în interesul sindicatului pe care-l conducea, logistica instituţiei, mai precis sistemul intranet Lotus, pentru promovarea intereselor Sindicatului N.P.V.
3. S-au interpretat greşit prevederile art. 30 alin (2) din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, întrucât reclamantului nu i s-a interzis să comunice cu membrii de sindicat, ci doar să folosească logistica serviciului juridic în interesul acestora, în perioada în care se afla în concediu de odihnă.
În recurs, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa, prin prisma motivelor de recurs expuse, Înalta Curte constată:
1. Potrivit art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, „funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare".
Este legală, prin urmare, soluţia instanţei de fond, de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea dedusă din textul citat, în sensul că legea specială nu prevede parcurgerea unei proceduri administrative prealabile şi nici nu face trimitere la legea generală a contenciosului administrativ, indicând doar, în ceea ce priveşte competenţa soluţionării contestaţiei, instanţa de contencios administrativ.
2. Necontestat, la data de 25 iulie 2005, intimatul-reclamant avea un raport de funcţie cu recurenta. Împrejurarea că în acea zi era în concediu de odihnă, nu conduce la concluzia că nu avea acces în instituţie, cum sugerează recurenta, fără a indica vreun temei legal care să îi fundamenteze susţinerea. Faptul că intimatul-reclamant a folosit sistemul informaţional Lotus - intranet şi logistica instituţiei, în scopul promovării intereselor sindicatului pe care îl conduce, nu poate fi calificat ca „folosire abuzivă, cu repercusiuni negative asupra instituţiei" şi nu constituie abaterea prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. g): „manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea", aspect corect reţinut de instanţa de fond şi nici abaterea prevăzută la lit. j) a aceluiaşi articol, întrucât nu s-a probat că funcţionarul public a încălcat prevederi legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interes şi interdicţii stabilite prin lege.
3. Instanţa de fond a interpretat corect prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, atunci când a reţinut că angajatorii sunt obligaţi să ofere organizaţiilor sindicale reprezentative, informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, iar folosirea programului de intranet Lotus nu presupune o cheltuială din partea autorităţii, el fiind destinat tocmai comunicării între angajaţii Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1273 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3347/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3352/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
