ICCJ. Decizia nr. 3340/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3340/2006
Dosar nr. 5412/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4463 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost refugiat în perioada 1941 - 1945, pe teritoriul Ungariei, şi anume, în localitatea Aita Mare, împreună cu familia, fiind persecutaţi de Garda de Fier.
Prin sentinţa civilă nr. 43/F din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul J.I. şi a anulat hotărârea nr. 4463 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov. A obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să i se constate calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti, începând cu 13 octombrie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din probele de la dosar rezultă că reclamantul şi familia sa au fost obligaţi să-şi schime domiciliul din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov care a motivat, în esenţă, că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât în speţă nu s-a făcut dovada persecuţiei pe motive etnice exercitate de regimurile instaurate în România.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantul s-a născut în comuna Apaţa, unde a locuit cu părinţii până în primăvara anului 1941, când au fost nevoiţi să părăsească domiciliul şi să se refugieze pe teritoriul Ungariei, şi anume, în localitatea Aita Mare.
Din probele de la dosar rezultă că reclamantul şi familia sa au fost obligaţi să-şi schimbe domiciliul din motive etnice.
Astfel, aceştia nu puteau folosi limba maghiară, erau în permanenţă ameninţaţi, li s-au retras autorizaţiile de şedere şi dacă ar fi refuzat să plece, tatăl ar fi urmat să fie internat într-un lagăr de muncă.
În condiţiile aplicării Dictatului de la Viena, în situaţia strămutării în altă localitate, ca modalitate de persecuţie etnică, se puteau afla nu numai persoanele de naţionalitate română, ci şi cele aparţinând altor etnii.
Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 43/F din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3337/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3341/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
