ICCJ. Decizia nr. 3359/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3359/2006
Dosar nr. 5430/2/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1651 din 4 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti - excepţie invocată de reclamantul S.D., în dosarul nr. 10467/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.
În motivarea sentinţei se reţine că HG nr. 1822/2004 stabileşte condiţii mai favorabile de stabilire a pensiei pentru poliţiştii care ies la pensie după intrarea în vigoare a acestui act normativ (în sensul că întreaga perioadă de muncă se consideră desfăşurată în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii), faţă de situaţia poliţiştilor pensionaţi anterior acestei hotărâri.
Actul normativ menţionat a fost considerat ca nelegal în raport cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 179/2004, privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, care statuează cu caracter de principiu că de prevederile legii beneficiază poliţiştii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum şi urmaşii acestora, şi în raport cu art. 16 din Constituţia României privind interzicerea discriminării, s-a apreciat că HG nr. 1822/2004 creează o discriminare între poliţiştii în activitate şi cei care au lucrat în aceleaşi condiţii, anterior datei intrării în vigoare a hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Guvernul României, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, atât pentru faptul că nu era admisibilă excepţia de nelegalitate privind un act normativ emis anterior Legii nr. 544/2004 (intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005), cât şi pentru faptul că actul atacat nu contravine normelor cu putere de lege care reglementează domeniul respectiv.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii arată că hotărârea de guvern a fost emisă în baza art. 9 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările ulterioare, precum şi în baza art. 19 din Legea nr. 10/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 9 din Legea nr. 108/1999, pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată.
Referirea care se face în cuprinsul dispoziţiilor actului normativ atacat cu privire la poliţiştii în activitate, este în concordanţă cu formularea „Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea poliţiştilor", utilizată în partea introductivă a textului alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 179/2004.
Totodată, arată recurenţii, un act normativ nu poate fi anulat pentru ceea ce nu prevede, adică pentru faptul că nu menţionează aplicarea sa, şi în situaţia poliţiştilor pensionaţi anterior.
De asemenea, a fost respectat principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie; în virtutea acestui principiu, atât Legea nr. 179/2004, cât şi HG nr. 1822/2004 se aplică raporturilor juridice privitoare la pensionare, născute după intrarea lor în vigoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile exprimate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În cazul actelor administrative cu caracter normativ - art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede expres că acestea pot fi atacate oricând. Coroborând dispoziţiile legale menţionate, rezultă că excepţia de nelegalitate privitoare la un act normativ adoptat anterior Legii nr. 554/2004, poate fi invocată în cadrul unui proces ce se desfăşoară sub imperiul acestei legi, astfel că nu poate fi reţinut motivul de recurs privind respingerea nelegală a excepţiei de inadmisibilitate formulat de recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Înalta Curte constată, însă, întemeiate criticile formulate de recurenţi referitoare la soluţia pronunţată asupra fondului cauzei.
HG nr. 1822/2004 are ca obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României, al art. 9 alin. (3) şi al art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi al art. 9 din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţia României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Folosirea sintagmei „poliţiştii în activitate" în cuprinsul HG nr. 1822/2004 este în concordanţă cu art. 9 din Legea nr. 179/2004, care se referă la „condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea poliţiştilor"; aceste reglementări nu interzic aplicarea lor şi poliţiştilor pensionaţi anterior.
Totuşi, în măsura în care prevederile corespunzătoare din Legea nr. 179/2004 ar fi considerate neconstituţionale de către părţi sau de instanţa care soluţionează litigiul privind drepturile de pensie ale reclamantului S.D., o astfel de problemă ar putea fi soluţionată numai de Curtea Constituţională, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a unor articole de lege.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 179/2004, prin HG nr. 1822/2004, astfel că în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursurile urmează a fi admise, modificându-se sentinţa instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1822/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1651 din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3360/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
