ICCJ. Decizia nr. 3379/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3379/2006
Dosar nr. 2174/2/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că dispoziţiile din Instrucţiunile a căror anulare s-a solicitat, nu contravin prevederilor art. 1 din HG nr. 565/1996, întrucât textul alin. (2) vorbeşte de indexările şi compensările efectiv acordate, ceea ce presupune că la momentul acordării creşterilor salariale, ca urmare a negocierii, renegocierii, promovării, schimbării funcţiei sau locului de muncă, aceste creşteri se vor aplica la un salariu existent, din care s-au dedus indexările şi compensările efectiv acordate până atunci, potrivit carnetului de muncă, astfel încât din suma totală înscrisă în carnetul de muncă la rubrica respectivă, ulterior creşterii salariului, la stabilirea bazei de calcul se deduc doar măsurile de protecţie socială acordate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul C.Ş., criticând soluţia pronunţată, ca netemeinică şi nelegală, pentru faptul că instanţa de fond a reţinut greşit temeiul juridic al acţiunii şi a nesocotit probatoriile administrate în cauză.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Actul administrativ în discuţie, adresa nr. 78413/1997, reprezintă Instrucţiuni de aplicare a art. 1 şi 2 din HG nr. 565/1996, articole contestate de recurentul-reclamant, întrucât nu ar respecta dispoziţiile Legii nr. 3/1977, completată cu Legea nr. 73/1991 şi HG nr. 565/1996. Se mai apreciază greşit şi faptul că aceste dispoziţii nu ar trebui aplicate persoanelor care nu au lucrat ca bugetari.
Din economia textelor invocate rezultă fără posibilitate de tăgadă că aceste dispoziţii contestate nu contravin prevederilor HG nr. 565/1996, pentru că, astfel cum corect a reţinut prima instanţă, textul din alin. (2) vorbeşte despre indexări şi compensări „efectiv acordate", fapt care presupune că la momentul acordării creşterile se aplică la un salariu existent, din care au fost deduse indexări şi compensări efectiv acordate.
Nici referirea la persoane care nu au lucrat în sistemul bugetar nu contravine dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 565/1996, întrucât este vorba despre sume acordate efectiv cu titlu de compensări şi indexări trecute în carnetul de muncă.
Prin urmare, la stabilirea drepturilor de pensie au fost respectate prevederile legale, fără să existe vreo încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 sau a HG nr. 565/1996.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.Ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 382 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3370/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3427/2006. Contencios. Contestatie în... → |
|---|
