ICCJ. Decizia nr. 3406/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3406/2006
Dosar nr. 8945/1/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 octombrie 2005, reclamantul P.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Oradea, anularea Ordinului nr. 7639 din 18 octombrie 2005, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care i s-a aplicat o sancţiune disciplinară conform art. 65 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că ordinul contestat este netemeinic şi nelegal, întrucât sancţiunea menţionată i-a fost aplicată pentru că, în data de 7 iulie 2005, în calitate de inspector vamal, în timp ce era repartizat pe sensul de intrare în ţară la Biroul Vamal Petea, prin acest punct vamal a trecut neînregistrat un automarfar.
Acest fapt nu-i este, însă, imputabil, întrucât a dovedit că la acea dată îndeplinea activităţi administrative pe linie de P.S.I. în altă localitate, având un ordin de serviciu în acest sens.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 5/CA din 11 ianuarie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei, reţinând incidenţa prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ dedus judecăţii.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 84/2006-CA din 26 aprilie 2006, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că este necontestată împrejurarea că, în ziua intrării în ţară a automarfarului neînregistrat, reclamantul a fost repartizat pe sensul de intrare în ţară împreună cu alţi doi lucrători vamali şi, cum nu se cunoaşte ora trecerii prin vamă a autovehiculului necontrolat, acest fapt se putea petrece chiar în timpul desfăşurării serviciului de către petent.
Instanţa de fond a înlăturat apărarea reclamantului, în sensul că în ziua respectivă ar fi desfăşurat alte activităţi administrative în Satu Mare, cu motivarea că, din probele dosarului, rezultă că acele activităţi s-au prestat în cursul dimineţii, după ora 14,00 petentul îndeplinind activitatea de control vamal potrivit repartizării, fiind justificată sancţionarea sa, alături de colegii de tură, pentru neglijenţa respectivă.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Oradea a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.O.
Motivele de recurs au fost încadrate generic în prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi nu se referă decât fragmentar la sentinţa atacată, reiterând practic argumentele de natură faptică din cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că recurentul critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
1. Deşi în ziua de 7 iulie 2005 era repartizat, împreună cu alţi doi lucrători vamali, pe sensul de intrare în ţară, nu poate răspunde disciplinar pentru neînregistrarea în evidenţele vamale a automarfarului polonez, întrucât în acea zi s-a deplasat în interesul serviciului la Inspectoratul pentru protecţia împotriva Incendiilor Satu Mare, având toate aprobările necesare.
2. În mod greşit reţine instanţa că, necunoscându-se ora la care a intrat TIR-ul în ţară, trebuie să răspundă toţi cei trei lucrători vamali. Cu toate acestea, chiar instanţa de fond stabileşte că recurentul a revenit la locul de muncă abia după ora 14,00.
3. Ancheta administrativă a fost superficială, în sensul că nu s-a stabilit nici măcar dacă vehiculul a trecut prin vama Petea, nesolicitându-se informaţii specifice de la vama maghiară.
4. Atât autorităţile administrative, cât şi instanţa de judecată au ignorat vinovăţia şoferului, care nu a oprit în vama română, deşi era obligat să o facă, dar şi neglijenţa poliţiei de frontieră care avea obligaţia de implementare economică.
La rândul său, intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, prin întâmpinarea formulată la data de 25 august 2006, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata a arătat că este certă intrarea TIR-ului prin Biroul Vamal Petea în ziua de 7 iulie 2005, când recurentul era repartizat ca lucrător vamal pe sensul de intrare în ţară. Deplasarea acestuia în afara perimetrului biroului vamal, chiar reală de ar fi, nu îl exonerează de răspundere, întrucât nu a avut ordin de deplasare şi nici acordul şefului biroului vamal.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Se reţine că prin Ordinul nr. 7369 din 18 octombrie 2005, emis de intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost sancţionat P.O., inspector vamal principal la Biroul Vamal Petea din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Oradea, cu „mustrare scrisă", conform art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
Această sancţiune, cea mai uşoară dintre cele reglementate de art. 65 din legea menţionată, i-a fost aplicată recurentului în urma cercetării prealabile şi audierii sale, conform art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, avându-se în vedere adresa nr. 18561 din 7 octombrie 2005 a Direcţiei Regionale Vamale Oradea.
Cum s-a arătat în preambulul prezentelor considerente, instanţa de fond a apreciat că ordinul atacat este legal.
Toate criticile recurentului sunt nefondate, după cum urmează:
1 şi 2: Necontestat, în ziua de 7 iulie 2005, de la ora 8,00 până la ora 20,00, recurentul, împreună cu alţi doi lucrători vamali, a fost repartizat conform planificării, la Biroul Vamal Petea, pe sensul de intrare în ţară.
Apărarea sa, în sensul că în ziua respectivă a efectuat o deplasare în interesul serviciului, astfel că nu şi-a mai putut îndeplini sarcinile în perimetrul Biroului Vamal Petea, urmează a fi înlăturată în întregime, substituind considerentul instanţei de fond referitor la justificarea absenţei sale până la ora 14.00, cu următoarea motivare:
Din adresa nr. 6190 din 5 august 2005, emisă de locţiitorul şefului de tură, în care se explică activitatea celor trei funcţionari publici în ziua respectivă, nu rezultă că recurentul ar fi lipsit de la locul de muncă, cel puţin o parte din programul de lucru. Dimpotrivă, superiorul său ierarhic, a arătat că cei trei lucrători vamali „operau pe rând carnete TIR, control documentar, control fizic la Ti, în condiţiile în care se lucra pe patru coloane, plus coloana cu automarfare. S-au operat 74 de automarfare şi două operaţiuni de descărcare la magazinele D.F., unde a trebuit să repartizez doi lucrători vamali".
Mai mult, chiar din nota sa explicativă, dată în ziua de 5 august 2005, rezultă aceeaşi situaţie de fapt: „în ziua de 7 iulie 2005 am fost repartizat pe sensul de intrare în ţară şi am lucrat toate carnetele TIR şi declaraţiile vamale care s-au prezentat la mine (...), nu cunosc nimic despre mijlocul de transport în discuţie. În acest document, redactat cu prilejul audierii sale, conform art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, recurentul a invocat ca circumstanţă atenuantă volumul foarte mare de activitate, determinat de traficul intens din perioada respectivă, dar şi faptul important din perspectiva examinată, a partajării atribuţiilor între cei trei lucrători vamali, în sensul că în sarcina sa intra „controlul financiar şi validarea", în condiţiile în care colegii săi făceau „controlul documentar", respectiv „controlul fizic şi liberul de vamă".
Ulterior, la data de 30 septembrie 2005, recurentul şi-a schimbat declaraţia, arătând că în ziua în discuţie, între orele 10,00 - 15,00 s-a aflat la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Someş" Satu Mare, pentru a prezenta documentele de la vama Petea pe probleme privind activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor, făcând trimitere la o adeverinţă prin care inspectoratul confirmă că în ziua respectivă a fost „chemat", întrucât este „împuternicitul responsabil al vămii pentru probleme de P.S.I".
Acest înscris nu confirmă, însă, susţinerile sale, întrucât, cum s-a arătat, se referă doar la faptul „chemării", al convocării sale în ziua de 7 iulie 2005, nu şi la prezenţa sa efectivă la sediul inspectoratului, cum s-a susţinut.
Dimpotrivă, din aceeaşi adeverinţă rezultă că procesul-verbal întocmit cu ocazia deplasării poartă numărul 1261 din 3 august 2005.
În fine, la dosarul de la Curtea de Apel Oradea se mai află un înscris datat 30 septembrie 2005, semnat indescifrabil, prin care locţiitorul şefului de tură la Biroul Vamal Petea, arată că în ziua de 7 iulie 2005, „până în jurul orelor 14,00, recurentul a fost cuprins cu acţiuni administrative specifice, ocazie cu care s-a deplasat şi la sediul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă". Şi acest înscris urmează a fi înlăturat, pentru argumentul deja expus, constând în proba directă: procesul-verbal nr. 1261 din 3 august 2005, în care se arată explicit că activitatea de control P.S.I. s-a desfăşurat în perioada 2 - 3 august 2005.
Pe de altă parte, Înalta Curte consideră justă apărarea intimatei Autoritatea Naţională a Vămilor, cuprinsă în întâmpinarea formulată în recurs, în sensul că orice deplasare în afara locului obişnuit de muncă, în speţă Biroul Vamal Petea, chiar pentru îndeplinirea unor sarcini de serviciu, pe linia P.S.I., reclamă acordul şefului biroului vamal şi emiterea unui ordin de deplasare, elemente care în cauză nu au existat.
3. Cercetarea prealabilă a faptei săvârşite a fost temeinică, stabilind cu titlu de certitudine că automarfarul polonez a intrat în România, prin Vama Petea, în data de 7 iulie 2005. A fost avută în vedere chitanţa de plată a rovinietei nr. S4775 din 7 iulie2005, ora 12,42 emisă de D.R.D.P. Cluj Napoca - A.C.I. intrare Petea, la solicitarea şoferului.
Nici o normă nu impunea autorităţilor intimate-pârâte să solicite relaţii de la vama maghiară, cu atât mai mult, cu cât nu au fost dubii cu privire la locul intrării în ţară a TIR-ului.
4. Chestiunile semnalate de recurent în cadrul acestui motiv de recurs, referitoare la vinovăţia altor persoane, exced controlului de legalitate pe care îl poate face instanţa de contencios administrativ conform art. 68 din Legea nr. 188/1999 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare ori de modificare a sentinţei atacate, soluţia de respingere a contestaţiei fiind legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.O. împotriva sentinţei civile nr. 84/2006-CA din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3408/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
