ICCJ. Decizia nr. 3405/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3405/2006
Dosar nr. 7998/1/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2006, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei de revizuire nr. 4433 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi menţinerea hotărârii nr. 4137 din 17 martie 2005 a aceleiaşi autorităţi.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin Decizia nr. 4433 din 9 decembrie 2005, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi-a anulat hotărârea nr. 4137 din 17 martie 2005, prin care i se stabilise calitate de beneficiara a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1 februarie 2005, cu toate că, prin probele administrate a dovedit că, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Ormeniş, judeţul Braşov, în localitatea Malnaş Băi, judeţul Covasna, urmare a persecutării determinate de apartenenţa de etnie maghiară.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 73/F din 20 martie 2006, a admis acţiunea, a anulat Decizia de revizuire atacată şi a menţinut hotărârea nr. 4137 din 17 martie 2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, deşi din răspunsul comunicat de Arhivele Naţionale Covasna nu rezultă relaţii cu privire la refugiul reclamantei şi al familiei sale, totuşi, din înscrisurile depuse şi depoziţia martorului audiat în cauză, rezultă că reclamanta se încadrează în prevederile ar.1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, aşa cum a constatat pârâta, prin prima hotărâre emisă.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., modificarea în tot a hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei S.I.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a stabilit în mod greşit calitatea de refugiat a intimatei pentru perioada 1 iulie 1942 - 6 martie 1945, datorită persecuţiilor exercitate asupra acesteia şi a familiei sale de către Garda de Fier, deşi formaţiunea menţionată a fost scoasă în afara legii după rebeliunea legionară din intervalul 21 - 22 ianuarie1941, iar Legea nr. 189/2000 se referă la persecuţia exercitată ca politică de stat.
A mai arătat că intimata-reclamantă nu a putut face dovada persecuţiei etnice cu acte oficiale şi că, la momentul respectiv, nu existau prevederi legale discriminatorii în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români de etnie maghiară şi nici nu se poate vorbi despre acţiuni concentrate ale regimului instaurat în România, de persecutare a etnicilor maghiari.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c). din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe, beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate. Este, aşadar, necesar ca părăsirea voită sau forţată, de către persoana în cauză a localităţii sale, să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.
Or, aşa cum rezultă din adresa nr. 500 din 9 septembrie 2004, emisă de Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale Covasna, rezultă că, în evidenţele acestei autorităţi, nu există nici un act care să dovedească refugiul reclamantei şi al familiei sale din localitatea Ormeniş, în localitatea Malnaş Băi.
Declaraţiile martorilor B.I. şi B.A. nu pot fi considerate ca fiind doveditoare, în sensul pretins de intimata-reclamantă, având în vedere că din conţinutul acestor depoziţii reiese că tatăl acesteia a avut diferende cu jandarmii din localitate, datorită anumitor comportamente ale sale, ceea ce nu poate fi considerat ca o concretizare a unor persecuţii pe criterii etnice.
Simplul fapt că martorii folosesc în declaraţiile lor noţiunea de „refugiu", în absenţa unor alte probe, nu poate fi de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Cum existenţa persecuţiei din motive etnice, care să fi determinat schimbarea domiciliului intimatei-reclamante şi al familiei sale nu a fost dovedită fără echivoc prin probele administrate, în mod greşit instanţa de fond a anulat Decizia de revizuire şi a menţinut hotărârea prin care i se recunoştea acesteia statutul de refugiat şi i se acordau drepturile compensatorii decurgând din acest statut.
Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care sentinţa atacată va fi modificată şi va fi respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 73/F din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.I., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3406/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
