ICCJ. Decizia nr. 3409/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3409/2006
Dosar nr. 2417/33/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2006, reclamanta SC P. SA Cluj Napoca a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 724/2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 17705/2005.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea civilă nr. 113 din camera de consiliu de la 2 mai 2006, a respins cererea creditoarei, cu motivarea că sentinţa a cărei învestire s-a solicitat, a fost pronunţată într-o cauză de contencios administrativ şi este atacată cu recurs care, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, suspendă executarea.
Instanţa a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârea constituie titlu executoriu, dacă este definitivă şi irevocabilă.
Împotriva încheierii sus-menţionate a declarat recurs, creditoarea SC P. SA Cluj Napoca, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât sentinţa a cărei învestire cu formulă executorie a solicitat-o, a fost pronunţată într-o cauză supusă procedurii speciale prevăzute de OUG nr. 27/2003, privind procedura aprobării tacite.
Recurenta-reclamantă a mai arătat că, potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2003, sentinţa este irevocabilă, iar în ceea ce priveşte executarea, se aplică prevederile Codului de procedură civilă, neexistând norme derogatorii în OUG nr. 27/2003.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de înscrisurile aflate la dosar şi de prevederile legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat.
OUG nr. 27/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 486/2003, reglementează o categorie aparte de acţiuni în contencios administrativ, prin care sunt deduse judecăţii, raporturile juridice care se încadrează în procedura aprobării tacite.
Fiind vorba despre raporturi de drept administrativ, normele speciale, derogatorii, cuprinse în OUG nr. 27/2003 se completează pentru situaţiile care nu sunt expres reglementate, cu dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004), iar nu cu prevederile Codului de procedură civilă, aşa cum a arătat recurenta-reclamantă.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile legii contenciosului administrativ se completează, la rândul lor, cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de legea în discuţie.
Art. 22 din Legea nr. 554/2004 instituie expres regula potrivit căreia hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în materia contenciosului administrativ constituie titluri executorii, astfel încât recurgerea la normele generale ale Codului de procedură civilă nu se justifică.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004 şi în temeiul art. 31 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Cluj Napoca împotriva încheierii civile nr. 113 din 2 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3408/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3410/2006. Contencios → |
|---|
