ICCJ. Decizia nr. 3410/2006. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3410/2006

Dosar nr. 1665/39/2006

Şedinţa publică din 13 octombrie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 28 februarie 2006, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 58 din 12 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor compensatorii decurgând din această calitate.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) şi g) din Legea nr. 189/2000, întrucât, în luna martie 1944, împreună cu părinţii şi sora sa, au fost evacuaţi ca urmare a pătrunderii armatei sovietice pe teritoriul României, din localitatea de domiciliu, Suceava, în localitatea Beharca, judeţul Dolj.

Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 70 din 12 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că schimbarea domiciliului reclamantei şi al familiei sale s-a datorat înaintării frontului şi a armatei sovietice, iar nu persecuţiilor exercitate din motive etnice, aşa cum impun cerinţele art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.E., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul admiterii acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

Recurenta a arătat, în esenţă, că, prin probele administrate, respectiv declaraţiile autentice de martori administrate în cauză şi adeverinţa emisă de Şcoala cu clasele I - VIII din localitatea Beharca, judeţul Dolj, a făcut dovada, în condiţiile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002 că, în luna aprilie 1944, ca urmare a faptului că Suceava a fost ocupată de trupele sovietice şi tatăl său era militar angajat, au fost nevoiţi să-şi părăsească localitatea de domiciliu şi să se refugieze în localitatea Beharca, judeţul Dolj, ceea ce reprezintă, în opinia sa, o modalitate de persecuţie etnică, ce o încadrează în prevederile art. 1 lit. c) şi g) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 323/2004.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) şi g) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 323/2004, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate ori a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea.

Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate sau a evacuării din locuinţa pe care o deţineau. Este, aşadar, necesar ca părăsirea, voită sau forţată, de către persoana în cauză a localităţii sale, să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.

În speţă, din probele administrate, rezultă că refugiul reclamantei în luna martie 1944, din Suceava în Beharca, judeţul Dolj, împreună cu familia, a avut loc ca urmare a înaintării frontului sovietic, şi nu ca urmare a unei persecuţii din motive etnice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Ca atare, se constată, că prin corecta stabilire a stării de fapt şi respectarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.

Aşa fiind, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva sentinţei civile nr. 70 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3410/2006. Contencios