ICCJ. Decizia nr. 3467/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3467/2006
Dosar nr. 13727/2/2005
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 aprilie 2005, reclamanta I.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 3200 din 8 februarie 2005, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; recunoaşterea dreptului câştigat al reclamantei, director-consilier juridic categoria A, clasa I, gradul I, funcţionar public de conducere în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Direcţia Juridic; obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei de conducere (50% din salariu) pentru perioada în care reclamanta a fost trecută nelegal pe o funcţie de execuţie.
În motivarea acţiunii s-a arătat că de la 1 septembrie 1999, reclamanta a ocupat, prin concurs, postul de director la Direcţia Armonizare Legislativă şi Contencios din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, conform Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4409/1999; a fost detaşată la o unitate subordonată, Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar, de la 23 martie 2000, pe o perioadă de 6 luni; a fost numită asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, de la 30 aprilie 2000, în această calitate beneficiind de prevederile art. III alin. (2) din OUG nr. 179/1999; prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4180/2000 i-a încetat detaşarea la Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar, i s-a suspendat contractul de muncă şi i s-a rezervat postul pe care îl ocupase conform Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4409/1999.
Reclamanta a mai precizat că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 376/C din 1 martie 2001 a fost detaşată pe o perioadă de 3 luni, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării; că prin Ordinul nr. 3979/2001, la cerere, i s-a aprobat reluarea activităţii după suspendare, dar postul de director, care îi fusese rezervat prin Ordinul nr. 4180/2000, fusese transformat în post de director general prin HG nr. 23/2001, iar prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668 din 31 iulie 2003, reclamanta a fost trecută pe postul de director al Direcţiei Juridic; că actul contestat a revocat parţial Ordinul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului nr. 4668/2003, reclamanta fiind trecută pe o funcţie publică de execuţie de la 8 februarie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 244/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise excepţiile de nelegalitate invocate de pârât, s-a constatat nelegalitatea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3979 din 7 iunie 2001 şi a Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. nr. 4668 din 31 iulie 2003, iar acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa a reţinut că Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3979 din 7 iunie 2001 este nelegal, deoarece la data emiterii, reclamanta nu avea calitatea de funcţionar public, întrucât prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3178 din 16 februarie 2001 a fost revocat Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4420 din 31 iulie 2000, referitor la funcţiile publice specifice din minister şi din unităţile subordonate; că la data emiterii Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3979 din 7 iunie 2001 nu exista avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, deoarece avizul favorabil emis iniţial a fost retras de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Referitor la Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668 din 31 iulie 2003, curtea de apel a reţinut că este nelegal, deoarece nu s-a ţinut seama de prevederile imperative ale Legii nr. 161/2003, în sensul că ministerul avea obligaţia să armonizeze statutul cu prevederile Legii nr. 161/2003, să obţină avizul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici pentru stabilirea funcţiilor publice până la 1 iunie 2003, să facă modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii până la 1 iulie 2003, să se facă reîncadrarea funcţionarilor publici până la 15 iulie 2003, să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, până la 15 august 2003, datele cuprinse în dosarele profesionale ale funcţionarilor publici şi datele privind funcţiile publice. S-a reţinut că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu a avizat favorabil cererea în acest sens a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa a constatat că în mod corect a procedat ministerul care, prin Ordinul nr. 3200 din 8 februarie 2005, a revocat parţial Ordinul nelegal nr. 4668/2003, cu privire la poziţiile din anexă ce vizează funcţii publice de conducere, printre care şi cea ocupată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, care nu este structurat pe motive de recurs decât în mod formal, s-a arătat, în esenţă, că: instanţa a preluat apărările pârâtului, fără să ţină seama de probele administrate în cauză; instanţa a interpretat greşit legea, nu a reţinut că reclamanta era funcţionar public; că în mod eronat s-a apreciat că avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este unul conform, acesta fiind consultativ, care nu produce efecte juridice şi nici nu poate fi atacat separat la instanţa de contencios administrativ; că avizul nu putea fi retras de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Ministerul Educaţiei Naţionale au stabilit greşit că funcţiile didactice sunt funcţii publice; că retragerea avizului nu s-a referit la funcţiile publice prevăzute în anexa Legii nr. 188/1999.
Recurenta a mai precizat că avea calitatea de funcţionar public din anul 2000 şi în mod greşit instanţa a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 4668/2003, încălcându-se principiul stabilităţii funcţiei publice; că Ordinul nr. 3200/2005 este nelegal; că ministerul şi-a depăşit atribuţiile prin revocarea ordinului nr. 4668/2003, întrucât numai Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are competenţa legală să exercite controlul aplicării Legii nr. 188/1999.
La judecarea recursului şi prin „Notele scrise" formulate de recurentă, prin invocarea excepţiei prescripţiei dreptului pârâtului de a invoca excepţia de nelegalitate, s-a formulat în realitate un nou motiv de recurs. Acesta nu poate fi admis, întrucât nu a fost formulat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi nu este un motiv de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din analiza probelor administrate în cauză se reţine că prin Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4409 din 13 septembrie 1999, reclamanta a fost încadrată, prin concurs, în funcţia de director - consilier juridic IV, la Direcţia Armonizare Legislativă şi Contencios din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, începând cu data de 1 septembrie 1999. Acest ordin a fost întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 30/1990, ale Legii nr. 154/1998, modificată prin OUG nr. 28/1998, ale HG nr. 749/1998 şi ale HG nr. 690/1997.
Prin Ordinul nr. 3456 din 23 martie 2000, Ministerul Educaţiei Naţionale a dispus detaşarea reclamantei la Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar, începând cu 23 martie 2000, pe o perioadă de 6 luni, în temeiul art. 66 alin. (2) şi art. 67 C. muncii şi al HG nr. 690/1997.
Ca urmare a numirii în funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, prin Ordinul nr. 4180 din 17 iulie 2000, Ministerul Educaţiei Naţionale a dispus încetarea detaşării reclamantei la Agenţia Naţională a Taberelor şi Turismului Şcolar din România, începând cu 30 iunie 2000, cu aceeaşi dată suspendându-i-se contractul de muncă, cu rezervarea postului, pe perioada mandatului de 4 ani, perioadă în care a fost numită ca asistent judiciar. Ordinul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 66 şi 67 C. muncii, art. III alin. (2) din OUG nr. 179/1999.
Prin Ordinul nr. 1014/C din 24 mai 2001, ministrul justiţiei a dispus eliberarea din funcţia de asistent judiciar, la cererea reclamantei, începând cu data de 1 iunie 2001.
Prin Ordinul nr. 3979 din 7 iunie 2001, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a dispus reluarea activităţii de către reclamantă, începând cu data de 1 iunie 2001, în cadrul ministerului. Cu aceeaşi dată, pe bază de concurs, reclamanta a fost numită în funcţia de director general - consilier juridic, categoria A, clasa I, gradul 1, la Direcţia Generală Juridic, audit şi Control. În conţinutul actului administrativ au fost indicate ca temei juridic Legea nr. 30/1990, Legea nr. 188/1999, OUG nr. 42/2001, Legea nr. 92/1992, HG nr. 23/2001, Ordinul ministrului justiţiei nr. 376/C din 1 martie 2001, prin care reclamanta a fost detaşată la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în perioada 1 martie - 1 iunie 2001, Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3406 din 7 martie 2001 şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 1014/C din 24 mai 2001.
Prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668/2003 au fost numite, începând cu data de 28 iulie 2003, 32 de persoane în funcţii de conducere, printre care s-a numărat şi reclamanta, la poziţia nr. 31, în funcţia de director - consilier juridic, categoria A, clasa I, gradul 1, la Direcţia Juridic. Ordinul a avut drept temei juridic Legea nr. 161/2003, HG nr. 749/1998, HG nr. 741/2003.
Prin Ordinul nr. 3200 din 8 februarie 2005, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a revocat în parte Ordinul nr. 4668/2003, cu privire la poziţiile din anexă ce vizează funcţii publice de conducere, dispunându-se ca mai multe persoane, care deţineau astfel de funcţii, să ocupe funcţii de execuţie, printre care şi reclamanta.
Ordinul contestat în prezenta cauză a fost emis în temeiul prevederilor Legii nr. 90/2001, HG nr. 410/2004, avându-se în vedere nerespectarea dispoziţiilor art. 90, art. XV alin. (1) şi (2), art. XVI alin. (1), art. XXII din Legea nr. 188/1999, republicată; avizul negativ nr. 5289 din 14 octombrie 2003, cu privire la funcţiile publice din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind reîncadrarea funcţionarilor publici (inclusiv anexa), emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Excepţiile de nelegalitate privind Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3979 din 7 iunie 2001 şi Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668 din 31 iulie 2003 nu puteau fi admise în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, intrată în vigoare la data de 6 ianuarie 2005.
Noua lege a contenciosului administrativ se aplică actelor administrative individuale emise după data de 6 ianuarie 2005, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa de fond trebuia să analizeze nelegalitatea Ordinelor nr. 3979/2001 şi nr. 4668/2003, prin prisma excepţiei de nelegalitate rezolvată în practica judiciară sub imperiul Legii nr. 29/1990, întrucât actele respective nu intră în sfera de aplicare a noii legi a contenciosului administrativ, nr. 554/2004.
Întrucât măsura privind constatarea nelegalităţii celor două ordine, este corectă pe fondul ei, soluţia curţii de apel nu ar fi fost oportun să fie schimbată, chiar şi în situaţia în care recurenta ar fi formulat un motiv de recurs în termen cu privire la acest aspect.
Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3979 din 7 iunie 2001 este nelegal, deoarece la data emiterii lui, organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării era guvernată de HG nr. 23/2001, iar sistemul de salarizare era cel prevăzut de OUG nr. 24/2000.
Ocuparea de către reclamantă a postului de director general ar fi trebuit să aibă loc pe bază de concurs în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 30/1990. Din dosarul personal lipsesc însă: dovada publicităţii privind data concursului, condiţiile de organizare, de desfăşurare şi de validare a concursului, lucrarea scrisă doveditoare, cu subiectele, răspunsurile şi notele atribuite de membrii comisiei, iar Comisia de organizare nu cuprindea nici o persoană cu pregătire juridică.
De asemenea, Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu avea avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind funcţiile publice, aviz obligatoriu, deoarece avizul favorabil nr. 1381/2000 a fost retras în baza adresei nr. 843/2000.
Instanţa de fond a reţinut corect că întemeierea Ordinului nr. 3979 din 7 iunie 2001, pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999, este greşită, reclamanta nu avea calitatea de funcţionar public, întrucât Ordinul nr. 3178 din 16 februarie 2001 revocase Ordinul nr. 4420 din 31 iulie 2000, privind funcţiile publice din Ministerul Educaţiei Naţionale şi din unităţile subordonate.
Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4668/2003 este şi el nelegal, astfel cum a reţinut judicios şi sentinţa, întrucât la emiterea lui nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 161/2003, respectiv art. XV, art. XVI alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. XXII din lege. Astfel, nu se obţinuse avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru stabilirea funcţiilor publice, nu se stabilise numărul maxim de funcţii publice, nu se realizase reîncadrarea funcţionarilor publici până la data de 15 iulie 2003.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a emis avizul negativ nr. 5289 din 14 octombrie 2003, pentru funcţiile publice din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, având în vedere nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Întrucât dispoziţiile legale mai sus precizate erau imperative, nerespectarea lor a determinat nelegalitatea Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668 din 31 iulie 2003.
Prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3200 din 8 februarie 2005 a fost revocat parţial Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4668 din 31 iulie 2003, cu privire la poziţii din anexă care vizau funcţii publice de conducere, printre care şi cea ocupată de recurentă.
La emiterea acestui ordin, intimatul a avut în vedere avizul negativ nr. 5289 din 14 octombrie 2003 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi măsura a avut drept efect trecerea pe funcţii de execuţie a persoanelor care ocupau funcţii de conducere, printre care s-a aflat şi recurenta.
Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3200 din 8 februarie 2005 este legal, întrucât ordinele anterioare, mai sus analizate, sunt nelegale. Recurenta-reclamantă nu putea să ocupe o funcţie publică de conducere, având în vedere că la data numirii ca director, 7 iunie 2001, nu avea calitatea de funcţionar public şi, de asemenea, nici la data reîncadrării, 28 iulie 2003, nu avea calitatea de funcţionar public, astfel cum s-a analizat mai sus.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, art. 9 din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 5 alin. (1) din OUG nr. 92/2004, a emis avizul favorabil nr. 94 la data de 7 februarie 2005, pentru funcţiile publice din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi prin avizul nr. 1480 din 11 februarie 2005, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a avizat favorabil reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Conform art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este obligatoriu pentru stabilirea funcţiilor publice până la data de 1 iunie 2003, acesta fiind un aviz conform, şi nu consultativ, cum în mod eronat a susţinut recurenta. Neexistând un aviz valabil în acest sens, nici funcţiile publice nu puteau fi stabilite, motiv pentru care Ordinul nr. 4668/2003 este nelegal.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a procedat legal, revocând parţial Ordinul nr. 4668/2003, prin Ordinul nr. 3200/2004, cu privire la poziţiile din anexă ce vizează funcţii publice de conducere, printre care şi cea ocupată de recurentă, întrucât în privinţa actelor administrative operează principiul revocabilităţii.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3456/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3475/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
