ICCJ. Decizia nr. 3477/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3477/2006
Dosar nr. 5673/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2005, reclamanta SC R.T. SRL Deva a chemat în judecată A.R.R., solicitând anularea dispoziţiei nr. 32438 din 11 august 2005 şi recunoaşterea dreptului societăţii reclamante de a utiliza punctul de îmbarcare/debarcare al călătorilor din municipiul Orăştie, conform caietului de sarcini al licenţei de traseu, anexat acţiunii.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin actul atacat s-a dispus în mod abuziv ca Agenţia A.R.R. Hunedoara să procedeze la înlocuirea caietelor de sarcini pe traseul Deva - Turdaş - Pricaz, cu noile caiete în care nu va fi menţionată staţia Orăştie, comunicând operatorului de transport care execută traseul respectiv, faptul că staţia Orăştie a fost introdusă în mod eronat în caietul de sarcini ale licenţei de execuţie pentru traseu.
Reclamanta apreciază că dispoziţia atacată este nelegală, întrucât încalcă dreptul câştigat de agentul economic şi de cetăţenii care beneficiază de serviciile sale, modificarea caietului de sarcini prin includerea staţiei Orăştie fiind în concordanţă cu traseul aprobat prin Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate pentru traseele judeţene pe perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2008, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Hunedoara nr. 80 din 27 mai 2005.
În opinia reclamantei, prin actul atacat s-au încălcat şi dispoziţiile art. 30 pct. 1 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1842/2001, în sensul că nu s-a avut în vedere raportul de subordonare al autorităţii rutiere Consiliului Judeţean Hunedoara.
Pârâta A.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
În cauză a fost introdusă SC B.V. SRL Brad în calitate de deţinătoare a licenţei de execuţie pentru traseul Deva - Orăştie.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 17 din 20 ianuarie 2006, a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că nu există raporturi de subordonare între pârâta A.R.R. şi Consiliul Judeţean Hunedoara. Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că, întrucât caietele de sarcini cuprind cursele traseului, iar în programul de transport nu s-a introdus staţia Orăştie, rezultă că nici în caietul de sarcini al traseului Deva - Pricaz - Turdaş nu putea fi prevăzută această staţie, cu atât mai mult cu cât deţinătorul licenţei de execuţie pe traseul Deva - Orăştie, încă din anul 2003 nu şi-a dat acordul introducerii acestei staţii, ci din contră, a sesizat A.R.R., pentru încălcarea dispoziţiilor legale.
În consecinţă, constatând că actul atacat a fost emis în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile, precum şi cu situaţia de fapt dovedită prin probatoriul administrat, instanţa de fond a respins, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL Deva, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, SC R.T. SRL Deva susţine, mai întâi, că în mod nefondat instanţa a încuviinţat cererea intimatei-pârâte de a introduce în cauză societatea transportatoare SC B.V. SRL Brad care operează pe un traseu ce se suprapune parţial cu al recurentei şi, după terminarea dezbaterilor, a pronunţat o soluţie nefavorabilă societăţii recurente.
Printr-un alt motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a trecut fără nici o motivare peste faptul că nu există nici o bază legală care să îndreptăţească intimata-pârâtă să-i solicite depunerea caietului de sarcini în vederea înlocuirii acestuia, iar motivarea actului atacat, în sensul că introducerea staţiei a fost făcută din eroare, nu este în concordanţă cu situaţia de fapt.
Mai mult, arată recurenta, art. 30 alin. (5) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001 nu are aplicabilitate în cauză, acordul prevăzut fiind necesar doar dacă s-ar fi solicitat introducerea unei noi staţii pe perioada de valabilitate a vechiului Program de transport. Mai mult, chiar Consiliul Judeţean Hunedoara şi-a exprimat părerea că ar fi fost imposibil a se solicita acordul unor transportatori ce urmau a se stabili după desfăşurarea licitaţiei electronice.
În plus, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, nu a făcut referire la actele depuse de recurenta-reclamantă la dosarul cauzei, exemplificând cu adresa nr. 6597 a Primăriei Orăştie (care, în opinia sa, dovedea că prin acordarea staţiei Orăştie de îmbarcare/debarcare călători nu era prejudiciată SC B.V. SRL Brad, întrucât între capetele traseelor celor două societăţi erau aproximativ 2 km depărtare).
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu toate probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la motivul de recurs privind introducerea în cauză a SC B.V. SRL Brad, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în raport cu dispoziţiile art. 51 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu probele administrate, respectiv licenţele de execuţie pentru traseu pentru intervalul 2003 - 2008 şi caietele de sarcini, din care rezultă fără putere de tăgadă că această societate a fost titulara traseului de transport public în comun Deva - Orăştie în perioada 1 aprilie 2003 - 30 iunie 2005 (prin prelungire legală), fiind ulterior titulara traseului Deva - Simeria - Orăştie, cu staţie în Orăştie (Autogara).
Faptul că recurenta-reclamanta şi-a stabilit ca staţie în Orăştie, staţia de autobuz Mioriţa - Palia, nu este de natură a înlătura posibilitatea prejudicierii celeilalte societăţi, în raport cu dimensiunile localităţii şi a sferei de adresabilitate a serviciilor de transport public, chiar dacă, astfel cum se arată în motivele de recurs, staţiile sunt diferite şi la o depărtare considerabilă.
Este de reţinut şi faptul că din actele depuse la dosar rezultă că staţia pentru recurentă era stabilită tot la Autogară în caietul de sarcini pe care aceasta îl apreciază a fi în concordanţă cu realitatea.
Cu privire la pretinsa nemotivare în fapt şi drept a sentinţei atacate, se constată, în primul rând că recurentul-reclamant nu a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În al doilea rând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere, în stabilirea situaţiei de fapt, întregul probatoriu administrat în cauză.
Faptul că aceasta nu a făcut referiri la fiecare act, ţine de conciziunea redactării, iar nu de lipsa de motivare invocată. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât adresa nr. 6597 (fără dată) nici nu se regăseşte la dosarul cauzei.
Referitor la pretinsa nelegalitate a măsurii dispuse, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, transportul rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se efectuează pe baza licenţelor de execuţie pentru traseu însoţite de caietele de sarcini întocmite conform programului de transport.
Chiar dacă prin adresa nr. 3595 din 2 septembrie 2005, Consiliul Judeţean Hunedoara arată că a fost de acord cu completarea caietului de sarcini aferent licenţei de traseu pe ruta Deva - Turdaş - Pricaz, prin introducerea unui punct de îmbarcare/debarcare al călătorilor în municipiul Orăştie, atât timp cât Programul aprobat nu cuprinde această staţie intermediară, ea nu putea fi evidenţiată nici în caietele de sarcini, astfel încât instanţa de fond a reţinut corect că măsura dispusă de autoritatea rutieră este legală.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001 (cu modificările ulterioare), conform cărora introducerea de noi staţii pe traseele din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate de trafic naţional se poate face doar cu acordul operatorilor de transport sau, după caz, a asociaţiilor de operatori deţinători ai licenţelor de execuţie pentru traseu, pe traseele pe care aceste staţii sunt deja nominalizate.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele Legii contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.T. SRL Deva împotriva sentinţei civile nr. 17 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3478/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
