ICCJ. Decizia nr. 3475/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3475/2006
Dosar nr. 1203/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iulie 2005, reclamanta SC C. SRL Piteşti a chemat în judecată Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei Bucureşti şi A.R.R., solicitând ca, pe calea contenciosului administrativ, să se dispună, prin hotărâre judecătorească anularea parţială a procesului-verbal încheiat la data de 12 iunie 2005 de către Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul rutier de persoane prin servicii regulate, pentru oferta nr. 79, traseul Piteşti - Morăreşti, obligarea pârâtei A.R.R. să-i acorde punctajul prevăzut de lege pentru deţinerea neîntreruptă a licenţei de execuţie traseu din aprilie 2003 şi să procedeze la o nouă atribuire pentru traseul respectiv. Totodată, s-a solicitat şi suspendarea parţială a executării procesului-verbal de atribuire electronică încheiat la data de 13 iunie 2005, pentru oferta nr. 79, pe traseul Piteşti - Morăreşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la atribuirea traseului mai sus arătat, pârâta A.R.R. nu i-a acordat punctajul prevăzut de lege pentru deţinerea neîntreruptă a licenţei de executare traseu, conform Anexei nr. 11 a) la normele metodologice de aplicare a Ordinului nr. 1842/2001, deşi licenţele de execuţie pentru traseu atribuite în şedinţa din martie 2003 au fost prelungite, în baza actelor normative ce s-au succedat în timp până la data de 30 iunie 2005.
În opinia reclamantei, motivul invocat de pârâtă, în sensul că nu i s-a acordat punctajul solicitat (criteriu de departajare prevăzut de OG nr. 552/2005), întrucât prin raportul nr. 489 din 16 iulie 2004, întocmit de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - Corpul de Control, s-au aprobat unele măsuri cu caracter disciplinar şi administrativ, între care şi anularea licenţei de T. seria L.T.002246 din 9 aprilie 2004, este nelegal, în condiţiile în care această măsură poate fi luată doar de agenţia teritorială a A.R.R.
Mai mult, arată reclamanta, deoarece măsura anulării nu a fost dispusă de agenţia teritorială, nu s-a procedat nici la oferirea traseului spre executare altor operatori, conform dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Ordinul nr. 215/2004 care modifică Ordinul nr. 1842/2001, traseul fiind executat în continuare de societatea reclamantă şi SC A.T., până la şedinţa de atribuire electronică din 3 iunie 2005.
Concluzionând, reclamanta apreciază că neacordarea punctajului prevăzut în Anexa nr. 1 (11 a) pct. 3 din Normele metodologice la Ordinul nr. 552/2005 este o măsură abuzivă şi nelegală dispusă de A.R.R., de natură a o vătăma în dreptul recunoscut de lege şi de a o prejudicia, pentru că traseul a fost atribuit spre executare şi unui alt operator de transport care nu a deţinut niciodată licenţă de execuţie pentru traseu.
În cauză au formulat întâmpinări cele două autorităţi pârâte.
Pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a invocat excepţia calităţii sale procesuale pasive şi excepţia lipsei procedurii prealabile faţă de acesta.
Pârâta A.R.R. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de obiect a acţiunii şi excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare.
La data de 26 septembrie 2005 s-a înregistrat la dosarul cauzei, cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâţilor formulată de SC A.T. SRL Piteşti şi SC A.S. SRL Piteşti, invocând excepţia autorităţii de lucru judecat, iar ulterior şi excepţia prematurităţii acţiunii.
Prin încheierea şedinţei publice din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în principiu cererea de intervenţie.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 85/F-C din 21 noiembrie 2005, a respins acţiunea faţă de pârâtul Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, a respins primul capăt de cerere, ca fiind inadmisibil şi cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Totodată, instanţa de fond a respins excepţiile lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei A.R.R., a lipsei de obiect, a lipsei de interes, de tardivitate a formulării acţiunii şi a contestaţiei şi de autoritate de lucru judecat.
Instanţa de fond, prin aceeaşi sentinţă, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a constatat că reclamanta şi intervenienta SC A.T. SRL Piteşti beneficiază de vechime neîntreruptă pentru traseul din litigiu şi a obligat pârâta A.R.R. să recalculeze punctajul şi să procedeze la o nouă atribuire a traseului, respingând cererea de intervenţie formulată de SC A. SRL Piteşti, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut că, pe de o parte, Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nu are calitate procesuală pasivă cu privire la calculul punctajului, atribuţiile sale fiind limitate la prelucrarea datelor furnizate de către pârâtă. Totodată, instanţa de fond a reţinut şi că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă pentru primul capăt de cerere şi în raport cu acest pârât, motiv pentru care l-a respins ca inadmisibil, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a reţinut că nu se justifică introducerea în cauză a Direcţiei Generale de Transport Rutier din cadrul Ministerului Transporturilor şi Construcţiilor, chiar dacă şi-a desemnat reprezentanţi în cadrul Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de Transport.
Pe de altă parte, instanţa de fond a respins excepţiile lipsei de obiect a cauzei şi a lipsei de interes a reclamantei, reţinând că aceasta este vătămată în drepturile sale prin nerecunoaşterea vechimii neîntrerupte pentru traseu, chiar dacă i-a fost eliberată licenţa, prin aceea că efectuează traseul alături de intervenientele SC A.T. SRL Piteşti (în condiţii de egalitate) şi SC A. SRL care nu a mai efectuat niciodată acest traseu, pârâta nefiind exonerată de obligaţia de a răspunde pentru emiterea sau refuzul emiterii unui act administrativ, chiar dacă licenţele au intrat în circuitul civil, câtă vreme au fost respectate termenele şi condiţiile legale de promovare a cererilor. În plus, reţine instanţa de fond, pârâta A.R.R. avea posibilitatea să suspende emiterea licenţei pentru intervenienta SC A. SRL, întrucât a cunoscut că există litigiul prin plângerea prealabilă.
Cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ., iar referitor la excepţia tardivităţii sau prematurităţii a reţinut netemeinicia lor, fiind dovedită formularea în termen a contestaţiei.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantei este admisibilă parţial, respectiv privitor la modalitatea de calculare a punctajului, nerespectându-se vechimea pentru traseu.
Instanţa de fond a mai reţinut că licenţele de execuţie nu au fost anulate de minister şi cum, în cauză, nu există un act administrativ prin care să se fi dispus anularea licenţelor, pârâta ignorând actul de control ierarhic şi permiţând, totodată, reclamantei şi SC A.T. SRL să execute traseul, nu putea ignora vechimea neîntreruptă a reclamantei.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că A.R.R. este competentă să soluţioneze contestaţiile şi de a calcula punctajul, dar că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor legale. Aceasta, deşi valabilitatea licenţelor s-a prelungit de drept prin actele normative ulterioare şi reclamanta a beneficiat de vechime neîntreruptă pentru traseu şi de dreptul de recalculare a punctajului .
În aceeaşi situaţie se află şi intervenienta SC A.T. SRL Piteşti, reţine instanţa de fond, chiar dacă aceasta şi-a exprimat dezacordul faţă de susţinerile reclamantei.
Cât priveşte cererea de suspendare, instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost absorbită de soluţia pronunţată asupra fondului cauzei.
Referitor la cererea de intervenţie a SC A. SRL Piteşti, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a dovedit că a efectuat traseul în cauză, pentru a fi la egalitate cu celelalte două societăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâta A.R.R. şi intervenienta SC A.S. SRL Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi, respectiv, netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-pârâtă A.R.R. susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut că punctajul pentru deţinerea licenţei de execuţie pentru traseul Piteşti - Morăreşti a fost stabilit conform prevederilor Anexei nr. 11 a) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare şi cu Decizia nr. 3647/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că traseele trebuiau scoase la licitaţie, întrucât legislaţia prevede procedura atribuirii acestora şi A.R.R. nu are competenţa de a calcula punctajul, conform art. 12 pct. 17 din Legea nr. 510/2004, modificată prin OUG nr. 17/2005, motiv pentru care hotărârea atacată nici nu poate fi executată potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate şi a Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1987/2005 ce abrogă Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
Mai mult, arată recurenta-pârâtă, instanţa de fond este în eroare şi cu privire la criteriile de acordare a punctajului.
Totodată, susţine A.R.R., instanţa de fond în mod greşit a respins cererea SC A. SRL, în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare şi cu împrejurarea că cele două interveniente au participat la atribuirea electronică în condiţiile prevăzute de textul legal ca asociate, fiind constituită Asociaţia 458 B.
Mai arată recurenta-pârâtă, că actul administrativ emis de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor este în vigoare, acesta fiind actul ce a dat naştere dreptului operatorilor de transport SC C.C. SRL, SC A.T. SRL şi SC A.S. SRL, de a le fi eliberate licenţele de execuţie pentru traseul menţionat, licenţe ce au intrat în circuitul civil şi care au valabilitate până în anul 2008, fiind validate prin procesul-verbal din 13 iunie 2005, a cărui anulare şi suspendare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În plus, arată recurenta-pârâtă, faţă de capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea A.R.R. să acorde punctajul prevăzut de lege pentru deţinerea neîntreruptă a licenţei de execuţie pentru traseul Piteşti - Morăreşti (din aprilie 2003) şi să procedeze la o nouă atribuire pentru acest traseu, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nefăcând dovada că a solicitat Comisiei de validare, acordarea altui punctaj la criteriul vechime, decât cel afişat pe site-ul Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi reofertarea publică a respectivului traseu.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-intervenientă SC A.S. SRL susţine, pe de o parte, că cele trei societăţi au obţinut un punctaj egal ca urmare a neacordării punctajului pentru vechime nici uneia dintre participante; aceasta, întrucât celelalte două societăţi au fost sancţionate prin Raportul nr. 489 din 16 iulie 2004, sancţiune menţinută prin Decizia irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, arată recurenta-intervenientă, instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a textelor legale, neobservând că o licenţă anulată nu poate fi prelungită şi lipsind, astfel, de efecte Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin adresa nr. CCM/528 din 27 iulie 2004 al Corpului de Control al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului s-a comunicat reclamantei că rezultatul verificărilor au fost înscrise în Raportul nr. 487 din 16 iulie 2004, aprobat sub nr. 3075/MM din 27 iulie 2004 şi că, întrucât prin raport s-a constatat nerespectarea prevederilor legale cu ocazia licenţierii unor trasee de transport, conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a aprobat unele măsuri cu caracter disciplinar şi administrativ, între care şi anularea licenţelor de transport nr. LT 0022460 şi nr. LT 0022461 din 9 aprilie 2004.
Este de necontestat că această măsură a fost atacată de cele două societăţi de transport, prin acţiune, de SC C.C. SRL Piteşti şi, prin intervenţie, de SC A. SRL Piteşti şi că, prin sentinţa civilă nr. 142/F/C din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis aceste cereri şi a desfiinţat actul ministerului prin care s-au revocat licenţele de execuţie arătate în cele ce preced.
Numai că prin Decizia nr. 3647 din 9 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa respectivă şi în fond, a respins atât acţiunea, cât şi cererea de intervenţie.
Aşadar, chiar dacă prin actele normative succesive s-au prelungit licenţele valabile, nu se poate reţine că prelungirea vizează şi licenţele anulate. Chiar şi în ipoteza extremă în care în fapt traseele au fost executate în continuare, această împrejurare nu conferă valabilitatea legală vechimii astfel obţinute după anularea licenţelor.
Prin urmare, la data emiterii procesului-verbal atacat (din 13 iunie 2005), hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, era pronunţată irevocabil, în aceste condiţii nefiind posibil să se acorde punctajul pentru vechime neîntreruptă.
În plus, Înalta Curte constată că în urma atribuirii electronice a traseelor din data de 13 iunie 2005, organizată de Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, pe traseul Piteşti – Morăreşti, au fost declaraţi câştigători ai acestui traseu toate cele trei societăţi (reclamanta şi intervenientele), cărora le-au fost eliberate licenţe de execuţie traseu cu valabilitate până la 30 iunie 2008, Decizia nr. 3647/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, producându-şi, astfel, efectele.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, iar criticile aduse acesteia sunt fondate, se vor admite recursurile formulate în cauză, se va casa sentinţa atacată şi rejudecând pe fond pricina, se va respinge acţiunea şi se va admite cererea de intervenţie formulată de SC A.S. SRL Piteşti şi de SC A.T. SRL Piteşti, pentru considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC A.S. SRL Piteşti şi de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 85/F-C din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL Piteşti şi admite cererea de intervenţie formulată de SC A.S. SRL Piteşti şi de SC A.T. SRL Piteşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3476/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
