ICCJ. Decizia nr. 3660/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3660/2006
Dosar nr. 1285/33/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 27 februarie 2006, reclamantul A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii acesteia nr. 19607 din 16 ianuarie 2006 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, mai multe documente, printre care acte de stare civilă, înscrisul intitulat „dovada", emis de Biroul de populaţie Dumbrăveni, la data de 13 noiembrie 1940, care atestă calitatea de refugiat a tatălui reclamantului, A.T., precum şi declaraţiile notariale ale unor martori, arătând că este născut în localitatea Mediaş, în perioada refugiului părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că printre beneficiarii drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, nu se află şi persoanele născute în perioada refugiului părinţilor acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, reţinând că, fiind născut la data de 10 martie 1943, în localitatea Mediaş, judeţul Sibiu, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea Sighetul Marmaţiei, judeţul Maramureş, în anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, reclamantul a împărtăşit situaţia acestora, suportând consecinţele refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că reclamantul este născut după data refugiului părinţilor săi şi, deci, nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 10 martie 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 165 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3659/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3661/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
