ICCJ. Decizia nr. 3684/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3684/2006
Dosar nr. 6527/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158/CA din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului P.I.C., formulată în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a anulat Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3631 din 8 noiembrie 2004 şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 10.000.000 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant. Prin sentinţă, curtea de apel a respins excepţia nulităţii absolute a actului atacat.
În motivarea sentinţei pronunţate, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/3631 din 8 noiembrie 2004, subcomisarului de poliţie P.I.C., ofiţer specialist I la Compartimentul Dispecerat al I.J.P.F.N. Tulcea, i-a fost aplicată sancţiunea constând în amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 3 ani, fiind reţinută în sarcina sa, fapta de neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002.
Instanţa de fond a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii absolute a actului atacat, întrucât actul a fost emis cu respectarea art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, referitor la aplicarea sancţiunii disciplinare în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, încheiate în speţă la data de 17 septembrie 2004, a fost comunicat în scris reclamantului şi cuprinde toate elementele prevăzute de art. 52 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 350/2002, privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor.
În privinţa sancţiunii aplicate reclamantului, curtea de apel a reţinut că aceasta este nelegală în raport cu dispoziţiile art. 58 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, întrucât, în urma verificării responsabilităţilor ce îi reveneau în funcţia de adjunct şef sector şi raportat la condiţiile angajării răspunderii disciplinare, reclamantului i-a fost aplicată, în mod incorect, una dintre cele mai grave sancţiuni, cu urmări îndelungate, nu numai în timp, pe parcursul celor 3 ani, dar şi cu efecte asupra întregii cariere profesionale.
A mai reţinut instanţa de fond că sancţiunea este incorectă, întrucât anterior, reclamantului nu i-a fost aplicată nici o sancţiune disciplinară, a obţinut calificativul „foarte bine" în ultimii 4 ani, a primit salariu de merit şi premii în bani pentru activitatea desfăşurată, iar aspectele reţinute în sarcina sa, în ceea ce priveşte neîndeplinirea sarcinilor şi îndatoririlor din fişa postului, nu corespund realităţii. Totodată, curtea de apel a mai reţinut că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau în privinţa planificării serviciilor şi că este neîntemeiată şi imprecisă acuza ce i se aduce, pentru lipsa de implicare în cunoaşterea personalului, cu atât mai mult, cu cât nici personalul de specialitate nu a reuşit să deceleze în comportamentul numitului B.R., nimic de natură să conducă la prevenirea evenimentului tragic din data de 20 iunie 2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 158/CA din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 299 şi urm., precum şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantul-intimat şi-a îndeplinit sarcinile şi îndatoririle de serviciu, corespunzător funcţiei pe care o ocupa, câtă vreme atât Raportul de cercetare prealabilă, cât şi încheierea Consiliului Superior de Disciplină au reţinut o serie de aspecte ce demonstrează că sancţionarea sa a fost legală.
În plus, în cuprinsul încheierii Consiliului Superior de Disciplină există şi menţiunea privind recunoaşterea vinovăţiei de către reclamant care, exercitând efectiv activitatea primului adjunct al şefului Sectorului Sulina şi fiind la comanda acestei structuri, a constatat disfuncţii, a stabilit măsuri şi termene de îndeplinire a acestora.
În fine, recurentul a mai arătat că instanţa de fond, preocupată de activitatea anterioară a reclamantului, a omis să ia în calcul cauzele, gravitatea şi consecinţele faptelor care constituie abateri disciplinare şi care au generat un mediu necorespunzător, ce a permis producerea evenimentului grav din ziua de 20 iunie 2004, când, în timpul serviciului, agentul de poliţie B.R., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi folosind armamentul din dotare, a rănit grav două persoane, alte două şi-au pierdut viaţa şi au rezultat şi importante pagube materiale. Astfel, s-a solicitat ca în urma admiterii recursului să fie modificată sentinţa atacată şi menţinută sancţiunea aplicată reclamantului-intimat.
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente şi prin prisma criticilor recurentului-pârât, reţine, contrar celor cuprinse în hotărârea atacată, că acţiunea reclamantului-intimat este neîntemeiată şi se impune a fi respinsă pe fond, urmare a admiterii recursului de faţă, pentru următoarele consideraţiuni.
Actele dosarului atestă că în adevăr, la data de 26 iunie 2004, la S.P.F. Sulina - Compartimentul nave operative s-a produs un eveniment tragic, soldat cu moartea a două persoane şi rănirea gravă a altor două, majoritatea fiind persoane civile aflate în zonă, fiind produse şi serioase pagube materiale.
La acea dată conducerea era asigurată de către reclamantul-intimat şi Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază ca elocvente, în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia sancţiunii disciplinare aplicate intimatului-reclamant, menţiunile din cuprinsul încheierii din 1 noiembrie 2004, prin care Consiliul Superior de Disciplină al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, vizând atribuţiunile de serviciu încălcate, aspect recunoscut, de altfel, şi de reclamant şi consemnat, ca atare, în respectivul document.
Independent de împrejurarea că evenimentele tragice produse au avut un caracter imprevizibil şi excepţional, pe fondul unui comportament cu totul ieşit din comun al numitului B.R., Înalta Curte nu poate să nu reţină totuşi că neîndeplinirea unor atribuţiuni de serviciu de către reclamantul-intimat, cum ar fi, neexecutarea de verificări privind modul de predare/primire al documentelor, armamentului şi muniţiei la schimbarea turelor de serviciu, neexecutarea prevenirii introducerii şi consumului de băuturi alcoolice şi neluarea măsurilor necesare privind modul de depozitare a armamentului şi muniţiei, reţinute în sarcina acestuia, au legătură directă cu incidentele produse şi au facilitat, chiar dacă nu într-o măsură determinantă, cele întâmplate.
În acest sens Înalta Curte apreciază că tocmai ţinând cont de toate circumstanţele, atât cele de caz, cât şi cele personale, ale reclamantului-intimat, recurentul a stabilit şi aplicat o sancţiune disciplinară, corespunzătoare, fără a încălca principiul proporţionalităţii.
În fine, Înalta Curte, apreciind asupra temeiniciei criticilor recurentului-pârât şi, implicit, asupra legalităţii sancţiunii disciplinare aplicate, nu poate să nu reţină ca semnificativ şi impactul pe care disfuncţionalităţile constatate în activitatea reclamantului îl au asupra prestigiului instituţiei în general.
În raport cu toate cele menţionate şi apreciind că recursul de faţă este fondat, Înalta Curte îl va admite şi, conform art. 312 C. proc. civ., va modifica în tot sentinţa atacată, urmând a respinge pe fond, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului-intimat, cu consecinţa menţinerii ordinului şi a sancţiunii disciplinare aplicate, apreciate ca fiind legale şi întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 158/CA din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului P.I.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3685/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
