ICCJ. Decizia nr. 3683/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3683/2006
Dosar nr. 6447/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 48/CA din 6 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5349/CA/2005, a respins acţiunea formulată de reclamantul Ş.G. împotriva pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Şcoala de Pregătire a Agenţilor de Poliţie de Frontieră „Avram Iancu" Oradea.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul a solicitat examinarea a 9 indicatori de evaluare din fişa de evaluare pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 15 august 2003, respectiv modificarea acestora, a punctajului general şi a calificativului general din „Bun", în „Foarte bun", susţinând, în esenţă, că evaluarea şi calificativul nu i-au fost aduse la cunoştinţă potrivit legii, iar punctajul acordat a fost influenţat, la o parte a indicatorilor contestaţi, de existenţa unei sancţiuni disciplinare care, însă, a fost anulată prin sentinţa nr. 596/CA din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Verificând actele dosarului, instanţa a reţinut că prin fişa se evaluare s-au acordat reclamantului, 3 puncte la toţi indicatorii contestaţi.
Rezultatul evaluării i-a fost adus la cunoştinţă reclamantului, în şedinţa Consiliului profesoral din 23 decembrie 2003, acesta refuzând să semneze de luare la cunoştinţă.
În consecinţă, reclamantul nu poate să invoce că actul atacat nu i s-a adus la cunoştinţă, exercitarea cu rea credinţă a drepturilor neputându-i crea un astfel de drept.
Potrivit art. 131 din Ordinul nr. 330/2002, al ministrului de interne, rezultatele evaluării şi calificativele acordate pot fi contestate în termen de 3 zile de la luarea la cunoştinţă.
Reclamantul a depus această contestaţie la 21 iunie 2005, mult peste termenul prevăzut de textul mai sus indicat, raportat la data la care i s-a adus la cunoştinţă rezultatul verificării în urma refuzului de a semna fişa de evaluare.
Singurul indicativ care ar fi fost influenţat de sancţiunea disciplinară, este cel de la criteriul Cb) 15, care se referă la disciplină, deşi la acordarea punctajului nu a fost avută în vedere acea sancţiune, aşa cum rezultă din consemnarea făcută la concluzii.
Sancţiunea disciplinară a fost anulată prin sentinţa nr. 596/CA din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2828 din 26 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dar şi în raport cu acest act nou obţinut, cererea prin care s-a solicitat reevaluarea, a fost depusă tardiv, neputând fi soluţionată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Ş.G., solicitând casarea ei şi trimiterea dosarului, spre judecare, fie instanţei competente care, în opinia sa, este Tribunalul Braşov, fie aceleiaşi instanţe, pentru judecarea cauzei, întrucât aceasta a respins în mod greşit acţiunea, pe baza excepţiei de tardivitate.
Pe fondul cauzei, pentru ipoteza în care se va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a solicitat a se dispune, în urma reanalizării materialului probator administrat, admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susţinut că prin raportare la organul emitent al actului administrativ contestat, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Braşov, instanţă care, în mod greşit, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea.
S-a apreciat, de asemenea, că, procedând la respingerea acţiunii, ca fiind tardiv formulată, fără a exista o dovadă scrisă a comunicării fişei de evaluare, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală.
Sub acest aspect, în opinia recurentului, actele depuse la dosar nu fac dovada comunicării, întrucât analiza privind desfăşurarea activităţilor de evaluare, este opera individuală a d-nului I.M. şi nu există un proces-verbal în care să se consemneze presupusul său refuz de a semna de luare la cunoştinţă, tocmai pentru că nu a existat nici o pretinsă încercare de comunicare.
Pe de altă parte, procesul-verbal al şedinţei din 23 decembrie 2003 nu atestă că s-ar fi discutat ceva despre comunicarea evaluării, iar tabelul ataşat acestuia nu prezintă nici relevanţă, nefiind semnat de nimeni.
Concluzionând, recurentul a susţinut că nu s-a făcut în nici un fel dovada comunicării evaluării, dovadă ce trebuie să fie materială, sarcina probei revenind intimaţilor.
Pe fond, au fost reiterate susţinerile privind influenţarea calificativului de existenţa sancţiunii disciplinare aplicată în mod abuziv şi anulată ulterior pe cale judecătorească, faţă de refuzul pârâtei de a proceda la reevaluarea lui, solicitându-se schimbarea acestuia din „Bun", în „Foarte Bun".
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 şi HG nr. 1209/2003.
Analizând actele dosarului, susţinerile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Curtea de Apel Oradea a fost sesizată cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, în baza sentinţei nr. 324/CA/2005, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 3642/CA/2005, devenită irevocabilă prin nerecurare.
Astfel sesizată, în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a procedat în mod corect la soluţionarea cauzei, fără a se declara, la rândul său, necompetentă material, întrucât emitentul actului a acţionat în numele Inspectoratului General al Poliţei de Frontieră, în limitele conferite de acesta din urmă, neavând personalitate juridică, după cum a susţinut şi recurentul însuşi prin cererea introductivă.
Prin prisma actelor dosarului, prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantului i-a fost adus la cunoştinţă rezultatul evaluării în şedinţa Consiliului profesoral din 23 decembrie 2003, la care a participat, prin prezentarea analizei privind desfăşurarea activităţii de evaluare ce conţine menţiunea expresă a refuzului acestuia de a semna de luare la cunoştinţă, motivat de faptul că i-ar fi fost întocmită sub efectul sancţiunii ce i-a fost aplicată în anul respectiv, de la acea dată începând să curgă termenul de 3 zile prevăzut de art. 131 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 330/2002, pentru depunerea contestaţiei.
Contestaţia a fost depusă tardiv şi în raport cu data la care a devenit irevocabilă sentinţa nr. 596/CA din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, respectiv 26 aprilie 2005 conform deciziei nr. 2828 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrată numai la data de 21 iunie 2005.
Prin urmare, refuzul emitentului, de a proceda la reanalizarea unor indicatori ai evaluării de serviciu, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 15 august 2003, în condiţiile art. 131 alin. (2) din Ordinul Ministerului de Interne nr. 330/2002, este întrutotul justificat.
Reţinând, aşadar, că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea normelor de competenţă şi cu aplicarea corectă a legii, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9, cărora le pot fi circumscrise susţinerile recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Deşi, în drept, s-a făcut referire şi la dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu s-au indicat argumentele care, în opinia recurentului, ar atrage incidenţa acestui motiv de recurs şi nici nu s-a indicat actul pretins denaturat, astfel încât acest motiv de recurs nu se impune a fi examinat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.G. împotriva sentinţei civile nr. 48/CA/2005 - P.I. din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3684/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
