ICCJ. Decizia nr. 3917/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3917/2006
Dosar nr. 9653/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 127 din 23 mai 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC U. SA Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti, a suspendat executarea deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de pârâta Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală, precum şi actele administrative, subsecvente, respectiv Decizia de impunere nr. 4570 din 8 iulie 2005 şi nota de constatare nr. 30417 din 29 iulie 2005, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut, având în vedere obiectivele expertizei financiar-contabile, probă încuviinţată în dosarul de fond, că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru a se suspenda actul administrativ atacat, precum şi actele subsecvente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti şi Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Se susţine în recursul declarat:
- că cererea de suspendare nu a fost timbrată de reclamantă, nici la momentul formulării şi nici ulterior;
- că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea suspendării;
- că, oricum, reclamanta era deja beneficiara unei suspendări a actului administrativ atacat, dispusă prin sentinţa civilă nr. 97 din 17 aprilie 2006, în dosarul nr. 2833/2006.
În recurs, prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2006, recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a „solicitat „scoaterea sa din cauză şi introducerea în cauză a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, invocând prevederile art. 1 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 753/2006, privind organizarea activităţii de administrare a marilor contribuabili, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1013/2006.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10 noiembrie 2006, intimata-reclamantă SC U. SA Ploieşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că obligaţiile financiare stabilite în sarcina sa, de cca 100 miliarde lei ROL, în caz de executare, ar tulbura bunul mers al societăţii, putând duce chiar la faliment.
Examinând sentinţa, prin prisma recursului formulat, a excepţiei invocate, precum şi a apărării cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată:
Excepţia privind lipsa calităţii procesuale active, invocate de recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este nefondată, întrucât aceasta este parte în raportul de drept procesual analizat, exercitând calea de atac a recursului, conform art. 299 alin. (1) şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
În plus, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova are deja calitate de recurentă, formulând calea de atac a recursului, atât în nume propriu, cât şi, în baza mandatelor acordate, pentru celelalte două pârâte.
Recursul declarat în cauză este fondat, pentru motivul ce vizează neexaminarea de către instanţa de fond a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea suspendării.
Într-adevăr, curtea de apel argumentează măsura dispusă printr-un singur considerent: încuviinţarea expertizei financiar-contabile în dosarul de fond, având ca obiect anularea deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a respins contestaţia societăţii. Încuviinţarea unei probe nu justifică, însă, îndeplinirea condiţiilor referitoare la „cazul bine justificat" ori „paguba iminentă".
Deşi citează textele legale aplicabile, instanţa de fond nu examinează în concret dacă societatea comercială reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor menţionate.
Simpla indicare în întâmpinarea formulată în recurs a valorii creanţei stabilite de către organele fiscale, în condiţiile în care nu s-a probat că s-au făcut demersuri în vederea executării acesteia, nu probează „paguba iminentă".
La fel, încuviinţarea unei expertize de specialitate nu creează o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ atacat şi nu constituie un „caz bine justificat".
Acestea sunt considerentele pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi respingerii cererii de suspendare.
Celelalte două critici formulate în cadrul recursului examinat nu pot fi primite, întrucât în ceea ce priveşte timbrajul, chitanţa aflată la dosarul de fond pentru suma de 10 RON este îndestulătoare, iar existenţa unei alte sentinţe, prin care s-a dispus suspendarea, nu a fost probată, deşi, potrivit art. 1169 C. civ., recurentele aveau sarcina probei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 127 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea SC U. SA Ploieşti, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3918/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
