ICCJ. Decizia nr. 3915/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3915/2006
Dosar nr. 8194/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la data de 21 martie 2006, reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9857 din 22 februarie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, ca efect al tratatului dintre cele două ţări, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 142/PI din 18 aprilie 2006, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei drepturile solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că starea de fapt confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, în condiţiile în care nu există justificare legală pentru a înlătura de la beneficiul legii, persoanele născute în perioada refugiului, chiar dacă nu au fost concepute anterior strămutării sau la maxim 300 de zile de la data acesteia.
Cu privire la Notele Casei de Pensii, invocate de pârâtă în apărarea sa, instanţa a apreciat că, prin forţa lor juridică inferioară, nu pot modifica ori completa legea, iar referirile acestora la dispoziţiile art. 654 C. civ., nu pot fi reţinute, întrucât acest text nu poate fi extins asupra drepturilor vizate de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recurenta a susţinut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada calităţii de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 1 din lege, întrucât s-a născut la 25 martie 1943, în localitatea Gârliţa, judeţul Constanţa, iar părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea DoimuŞIar, judeţul Durostar, în septembrie 1940.
S-au invocat în acest sens Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, coroborate cu dispoziţiile art. 654 C. civ. şi cele ale Codului familiei, referitoare la perioada de concepţie.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
În aceste condiţii, dispoziţiile Codului civil şi cele ale Codului familiei, la care recurenta face referire, nu au aplicabilitate în speţă, iar interpretarea dată dispoziţiilor art. 1 lit. c) prin Precizările Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, menţionate în motivele de recurs, urmează a fi înlăturată, întrucât acest act administrativ, prin natura lui juridică, nu poate completa sau modifica legea în baza căreia a fost emis.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 142/PI din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3914/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
