ICCJ. Decizia nr. 3913/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3913/2006
Dosar nr. 8002/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, la data de 9 ianuarie 2006, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei de revizuire nr. 4441 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi menţinerea hotărârii nr. 4116 din 17 martie 2005, prin care aceiaşi pârâtă i-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 70/F din 20 martie 2006, a admis acţiunea, a anulat Decizia de revizuire contestată şi a menţinut hotărârea iniţială, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 23 septembrie 2004, reclamanta a adresat Casei Judeţene de Pensii Braşov, o cerere, în temeiul dspoziţiilor Legii nr. 189/2000, urmare căreia, prin hotărârea nr. 4116 din 17 martie 2005, a fost recunoscută calitatea de beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din actul normativ menţionat.
Ulterior, reanalizând dosarul reclamantei, pârâta a emis Decizia de revizuire nr. 4441 din 9 decembrie 2005, prin care a anulat hotărârea iniţială.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv adresa nr. 543 din 15 septembrie 2004 a Arhivelor Naţionale Covasna şi declaraţiile martorului B.I. şi B.A., atât cele autentificate, cât şi cea dată de primul martor în faţa instanţei, Curtea de Apel Braşov a apreciat că refugiul reclamantei din localitatea Ormeniş, judeţul Braşov, în localitatea Aita Mare, judeţul Covasna, a fost consecinţa persecuţiei etnice exercitată asupra familiei sale de către autorităţile române ale vremii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând soluţia instanţei de fond pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legale.
Recurenta a susţinut că, în lipsa unui cadru legislativ discriminator, în raport cu cetăţenii de naţionalitate maghiară şi a unor „acţiuni concentrate" din partea autorităţilor române în acest sens, nu se poate vorbi despre exercitarea unei persecuţii etnice, astfel cum au suferit cetăţenii de naţionalitate română, refugiaţii din Ardealul de Nord după Dictatul de la Viena, din Basarabia şi Bucovina, după Ultimatumul U.R.S.S. sau din Bulgaria, ca urmare a Tratatului de la Craiova.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Examinând cererea înregistrată de B.A., la data de 23 septembrie 2004, Casa Judeţeană de Pensii Braşov a emis hotărârea nr. 4116 din 17 martie 2005, prin care i-a recunoscut acesteia, calitatea de beneficiară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iulie 1942 - 6 martie 1945, cu motivarea că înscrisurile depuse de aceasta şi enumerate în cuprinsul hotărârii, fac dovada refugiului ei din judeţul Braşov, în judeţul Covasna, ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
Pentru a dispune revizuirea acestei hotărâri, recurenta-pârâtă trebuia să facă dovada, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, a unei încălcări a dispoziţiilor legale, produsă cu ocazia emiterii primei hotărâri sau cel puţin a existenţei unor probe noi, de natură să modifice situaţia de fapt avută în vedere iniţial.
Se constată, însă, că, deşi a pronunţat soluţii diferite, în ambele cazuri, recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bucureşti a avut în vedere aceleaşi dovezi: certificatul eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Covasna, sub nr. 543 din 15 septembrie 2004 care atestă refugiul familiei intimatei, astfel cum rezultă din arhiva Prefecturii judeţului Trei Scaune, precum şi declaraţiile autentificate ale martorilor B.I. şi B.A.
Întrucât aceste înscrisuri, împreună cu declaraţia dată în faţa instanţei de fond de către martorul B.I., fac dovada persecuţiei etnice suferite de un cetăţean român din partea unuia din regimurile instaurate în România în perioada prevăzută de lege, este lipsită de relevanţă naţionalitatea celui persecutat sau ce guvern a exercitat-o, cu atât mai mult, cu cât legea nu face o asemenea distincţie, iar soluţia contrară ar fi discriminatorie.
Pentru aceste motive, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 70/F din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3914/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
