ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3916/2006
Dosar nr. 8353/1/2006
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 martie 2006, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, în baza dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 3282 din 16 februarie 2006, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, până la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 3282 din 16 februarie 2006, Ministerul Educaţiei şi Cercetării i-a comunicat că, începând cu data emiterii acestuia, a fost eliberat din funcţia de director al Colegiului Tehnic „Danubiana" Roman şi, întrucât s-a considerat vătămat într-un drept al său, prejudiciul fiind atât personal, cât şi al unităţii şcolare, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat autorităţii emitente revocarea în tot a ordinului.
Până la primirea răspunsului, precum şi în cazul primirii unui răspuns nefavorabil, se impune, astfel, suspendarea executării ordinului, în opinia reclamantului fiind îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004; acestea, cu atât mai mult, cu cât măsura luată împotriva sa nu s-a făcut pe criterii profesionale, ci pe criterii nelegale, politice.
A mai arătat reclamantul, că eliberarea sa din funcţie atrage următoarele prejudicii unităţii şcolare:
„- Calificativul nesatisfăcător al directorului şi acceptabil pe şcoală în urma inspecţiei şcolare frontale conduc la interzicerea participării şcolii la programe cu finanţare externă Phare T Vet, Phare, Socrates, etc. (aceasta, deşi până în prezent şcoala a derulat programe Phare în valoare de peste 700.000 Euro);
- Calificativul acordat de Centru Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pentru Planul de Acţiune al şcolii, este „foarte bine", în divergenţă cu cel acordat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ (acceptabil managementul şcolii pentru PAS);
- Campania din presă a condus la scăderea prestigiului şcolii, lucru care poate duce la nerealizarea planului de şcolarizare (un număr mai mic de elevi decât cel estimat şi cel realizat anterior);
- Activitatea managerială este o activitate de echipă, organizată pe compartimente. Calificativul acordat directorului (nesatisfăcător) şi şcolii (acceptabil) induce o neîncredere şi neimplicare a cadrelor didactice în activităţile viitoare ale şcolii;
- Până acum a fost considerat foarte bun manager, i-a fost acordată gradaţie de merit pentru activitatea de director, a fost membru în comisia de concurs pentru funcţiile de directori din judeţul Neamţ, membru în comisia de finanţare a învăţământului preuniversitar din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ şi în Comitetul de Dezvoltare Locală Neamţ şi dintr-o dată „nesatisfăcător", acest lucru induce o neîncredere în instituţiile ierarhic superioare asupra corectitudinii şi bunelor intenţii faţă de cei care realizează şi se implică;
- Proiectele Phare T Vest şi Comenius sunt în derulare, iar eliberarea din funcţie a directorului şcolii generează dificultăţi în relaţiile cu autorităţile coordonatoare şi instituţiile partenere şi în ducerea la bun sfârşit a activităţilor începute: implementarea sistemului de asigurare a calităţii, implementarea Planului de Acţiune al şcolii, a planului de parteneriat, etc.;
- O parte din agenţii economici parteneri şi colaboratori, care cunosc activitatea sa, consideră nedrept acest calificativ şi demiterea sa şi refuză să colaboreze cu noua conducere a şcolii;
- Neîncrederea părinţilor, a membrilor comunităţii locale într-o şcoală cu rezultate bune la examene, datorită demiterii directorului ca urmare a unei aprecieri necorespunzătoare."
Ca prejudicii personale, reclamantul a indicat:
- diminuarea salariului prin retragerea indemnizaţiei de conducere;
- etichetarea cu „nesatisfăcător", fără argumente şi justificări, a condus la neîncredere, neimplicare viitoare, cu toate că realizările din anii trecuţi sunt evidente şi măsurabile;
- încetarea contractului managerial înainte de expirarea termenului de 4 ani, deşi postul a fost ocupat prin concurs (iar în contractul managerial nu se precizează că acesta poate înceta în timpul mandatului în urma obţinerii acestui calificativ NS);
- întreruperea gradaţiei de merit, deşi aceasta a fost acordată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării la propunerea aceluiaşi Consiliu de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, în urma evaluării activităţii desfăşurate ca director în perioada 2001 - 2004 (deci, inclusiv pentru activitatea din semestrul I al anului şcolar 2004 - 2005, pentru care a primit acest calificativ);
- calificativul nesatisfăcător interzice participarea timp de 3 ani la concursul de ocupare a unor funcţii de conducere;
- în urma acestui calificativ nu se poate înscrie la concursul pentru acordarea salariului de merit (1 an) şi a gradaţiei de merit (3 ani) sau a distincţiei „Gheorghe Lazăr" (4 ani), deşi activităţile desfăşurate şi rezultatele îl recomandă pentru obţinerea acestor sporuri la salariu. Aceasta, întrucât conform dispoziţiilor art. 52 din Statutul personalului didactic - fişa de evaluare constituie un punct de bază pentru stabilirea drepturilor salariale (premiul lunar de 2%), pentru promovare şi accesul la programe de perfecţionare (Comenius, Arion);
- campania de presă de discreditare a muncii şi deciziilor manageriale, fără o cercetare prealabilă a acestora;
- comportamentul discreţionar al inspectorului general privind Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5534 din 28 noiembrie 2005, prin care era numit în corpul de experţi ai Direcţiei Juridic şi Control din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, nu a fost anunţat privind activităţile de formare şi nu i-au fost decontate cheltuielile.
Reclamantul a anexat cererii de suspendare a executării ordinului, dovada că s-a adresat pârâtului Ministerului Educaţiei şi Cercetării, solicitându-i revocarea Ordinului nr. 3282 din 16 februarie 2006 şi justificarea în scris a punctajului şi a calificativului.
Acţiunea a fost precizată prin două cereri depuse la datele de 24 martie 2006 şi 27 martie 2006. Astfel, reclamantul a arătat că existenţa „unui caz bine justificat" derivă şi din faptul că actul administrativ nu se bucură de credibilitate şi forţă datorită unei nelegalităţi evidente, iar „paguba iminentă" rezultă din perturbarea gravă a funcţionării şcolii şi din prejudiciul pe care-l va suferi personal. Precizarea acţiunii mai conţine expunerea argumentelor care demonstrează incorectitudinea procedurii de evaluare, a punctajului şi a calificativului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acelaşi sens sunt şi susţinerile pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 80 din 10 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, cererea reclamantului, reţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Instanţa de fond a reţinut că şi în situaţia în care s-ar putea reţine justificarea cererii de suspendare pentru argumentele invocate de reclamant, nu se poate considera că o astfel de suspendare ar fi de natură a preveni o pagubă iminentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.L., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, fără a le structura potrivit dispoziţiilor art. 302 şi 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere că, deşi nu i s-a imputat nimic în legătură cu executarea contractului său de management, totuşi, în baza unei evaluări formale, s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcţie.
Totodată, arată recurentul-reclamant, instanţa de fond nu a avut în vedere nici prejudiciile personale şi nici cele ale unităţii şcolare produse datorită măsurii nelegale dispuse prin ordinul atacat.
La data de 26 octombrie 2006, recurentul-reclamant şi-a completat cererea, arătând că într-un caz similar Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat în sensul solicitat şi că din adresa nr. 2847 din 18 octombrie 2006, pe care o anexează, rezultă că nu a primit fişa postului pentru anul şcolar 2004 - 2005 şi că prin schimbarea directorului s-au adus prejudicii importante unităţii şcolare.
În cauză, au formulat întâmpinări intimaţii-pârâţi Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, instituindu-se, astfel, o excepţie de la principiul conform căruia actul administrativ este executoriu ex officio.
Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere că numai în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii: cererea să fie formulată o dată cu sesizarea, în condiţiile art.7, a autorităţii publice care a emis actul; să existe cazul bine justificat şi pentru pre venirea unei pagube iminente.
În cauză, este necontestat că recurentul-reclamant s-a adresat cu plângere prealabilă autorităţii publice emitente a actului atacat.
Referitor, însă, la celelalte două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.
În acest sens, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine că prezumţia de legalitate care caracterizează actul administrativ (în speţă ordinul atacat), este lipsită de credibilitate şi forţă, situaţie din care derivă existenţa cazului bine justificat.
Dar, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, chiar în ipoteza în care s-ar fi dovedit „flagranta nelegalitate" a actului atacat, deci existenţa cazului bine justificat, se impunea şi dovedirea necesităţii prevenirii unei pagube iminente.
Conform dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, semnificaţia sintagmei „pagubă iminentă" este un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
În cauză, faptul că recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţia de director, nu a echivalat cu eliminarea tuturor resurselor sale salariale, acesta revenind la catedra rezervată potrivit art. 2 din ordinul atacat, în aceeaşi zi cu eliberarea sa din funcţie.
Cu privire la pretinsa prejudiciere a activităţii unităţii şcolare, Înalta Curte constată că din înscrisurile aflate la dosar (inclusiv adresa nr. 2847 din 18 octombrie 2006, depusă în recurs) nu rezultă gravitatea perturbării activităţii unităţii şcolare invocată de recurentul-reclamant, de natură a impune aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În plus, Înalta Curte constată că nici practica judiciară invocată nu este de natură a schimba sentinţa instanţei de fond. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin sentinţa nr. 168/2006, Curtea de Apel Bacău a soluţionat o acţiune prin care s-a solicitat anularea unor acte administrative, iar nu doar suspendarea executării acestora.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.L. împotriva sentinţei civile nr. 80 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3915/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3917/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
