ICCJ. Decizia nr. 3951/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3951/2006
Dosar nr. 8511/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 75/F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul F.I., a dispus anularea hotărârii nr. 4404 din 9 noiembrie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi a obligat această pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti începând cu data de 1 iulie 2005.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada refugiului datorat persecuţiei etnice din localitatea Dobolii de Jos, în localitatea Ilieni, judeţul Covasna.
Din probele administrate, respectiv depoziţiile martorilor, a rezultat că datorită etniei maghiare, familia reclamantului, împreună cu acesta, a fost persecutată de organele de ordine locale, fapt ce a determinat refugiul acestora într-o localitate aflată sub administrarea statului maghiar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, susţinând, în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă a admis cererea, întrucât situaţia prezentată de contestator nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv refugiu, expulzare sau strămutare, că în speţă nu s-a făcut dovada refugiului datorat persecuţiei etnice, întrucât legea nu are în vedere repararea tuturor prejudiciilor suferite.
A mai susţinut că trebuie avută în vedere, existenţa unui cadru legal discriminatoriu pentru persoanele de o anumită etnie.
În acest sens, legislaţia adoptată de regimul aflat la putere prevedea reglementări, doar pentru cetăţenii de etnie rromă şi evreiască, nu şi pentru cetăţenii de naţionalitate maghiară.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, reclamantul a făcut dovada persecuţiei etnice, prin declaraţiile martorilor R.A. şi E.A., din care rezultă că familia reclamantului, datorită apartenenţei la etnia maghiară, a fost somată de autorităţile româneşti să părăsească localitatea.
Aceeaşi împrejurare rezultă şi din depoziţia martorului R.A., audiat de instanţa de fond care a arătat că familia reclamantului a fost alungată de autorităţile comunale, respectiv de primar.
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul formulat se vădeşte a fi nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 75/F din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3950/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3952/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
