ICCJ. Decizia nr. 3957/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3957/2006
Dosar nr. 9886/1/2006
Şedinţa publică din 14 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la Tribunalul Timiş, reclamantul P.D. a chemat în judecată Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Timiş, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin în conformitate cu prevederile Decretului - lege nr. 118/1990, republicat, respectiv anularea deciziilor nr. 84 din 7 decembrie 2005 şi nr. 4 din 22 decembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 455 din 2 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a declinat competenţa materială privind soluţionarea contestaţiei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, soluţionând cauza, a respins-o, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 149 din 19 aprilie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit, prin Decizia nr. 84 din 7 decembrie, pârâta Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Timiş a respins cererea, stabilindu-se că acesta nu are calitatea de beneficiar al drepturilor instituite prin Decretul - lege nr. 118/1990, întrucât tentativa de trecere frauduloasă a frontierei a fost determinată de regimul politic care nu i-a permis participarea la numeroase congrese internaţionale, fiind împiedicat, astfel, să se dezvolte profesional.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că cererea petentului nu este întemeiată, întrucât din sentinţa penală nr. 502 din 13 noiembrie, pronunţată de Judecătoria Oraviţa, judeţul Caraş Severin, rezultă că numitul P.D. a fost condamnat la două pedepse pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 20, raportat la art. 245 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a dispus să execute o pedeapsă de 6 luni încheiat,e conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen.
Or aceste fapte nu fac obiectul Decretului - lege nr. 118/1990, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că a fost persecutat politic, pentru a putea beneficia de drepturile instituite prin acest act normativ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul, prin mandatarul său S.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
A solicitat, în principal, reclamantul, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu un probatoriu insuficient, iar în subsidiar, a solicitat casarea hotărârii atacate şi în fond, admiterea acţiunii, întrucât fapta sa, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, a fost determinată de opresiunile politice la care a fost supus, reprezentate de refuzurile repetate de a participa la congrese de specialitate la care a fost invitat de mai multe ori.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Decretul - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată, cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, beneficiază de drepturile prevăzute prin acest act normativ, persoana care:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;
b) a fost privată de libertate, în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate;
f) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
g) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică, după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.
Or, în cauză reclamantul nu face dovada încadrării într-un din situaţiile prevăzute mai sus.
Din sentinţa penală nr. 502 din 13 noiembrie 1985 a Judecătoriei Oraviţa rezultă că reclamantul P.D. a fost condamnat penal pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei şi s-a dispus exercitarea unei pedepse de 6 luni închisoare.
Această infracţiune, însă, nu face parte din categoria infracţiunilor politice prevăzute la alin. (1) lit. a) din actul normativ sus menţionat.
Faţă de cele învederate, instanţa urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D., prin mandatar S.E., împotriva sentinţei civile nr. 149 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3955/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3958/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
