ICCJ. Decizia nr. 3954/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3954/2006
Dosar nr. 9541/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 86/CA/2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul F.L., prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 12417/2006 a Casei Judeţene de pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în cauză nu s-a probat persecuţia etnică din partea unui regim instaurat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, întrucât localitatea Gheja, judeţul Mureş (localitate de domiciliu), de unde s-a refugiat reclamantul, s-a găsit şi înainte şi după 6 septembrie 1940, în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, F.L., susţinând că în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea, întrucât rezultă indubitabil din probele administrate în dosar, că în cursul luni septembrie 1940, împreună cu familia, a fost dislocat din satul Gheja, judeţul Mureş, în Ţiglead, judeţul Bihor, în cadrul operaţiunii transferului de populaţie conceput interstatal dintre Ungaria şi România.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, prin probatoriile administrate, nu s-a dovedit persecuţia etnică motiv al strămutării într-o altă localitate, condiţie esenţială a acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Din declaraţiile martorilor F.F., C.A. şi J.B. reiese că familia reclamantului a plecat din localitatea Gheja, judeţul Mureş, însă nu rezultă persecuţia etnică pentru care familia petentului ar fi părăsit satul Gheja.
De asemenea, afirmaţia petentului din cererea depusă la Casa Judeţeană de Pensii Bihor, precum şi din contestaţie, cum că familia sa a fost obligată să plece din România, nu sunt susţinute de către nici un act oficial depus la dosar.
Nu s-a dovedit strămutarea familiei petentului în cadrul unui transfer de populaţie pe motive etnice conceput la nivel de regim politic statal.
Având în vedere considerentele expuse, rezultă că acţiunea este neîntemeiată, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.L. împotriva sentinţei civile nr. 86/CA/2006 din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3955/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
