ICCJ. Decizia nr. 402/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 402/2006
Dosar nr. 3316/2005
nr. 13642/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 29 martie 2004, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că s-a născut la 4 iulie 1943, în localitatea de refugiu a părinţilor săi, Besenova Nouă, judeţul Timiş, unde aceştia se găseau ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena din 1940, dar pârâta i-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de refugiat, sub motivaţia că nu era născut la data refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa nr. 318/CA/2004-PI din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului V.I., a anulat hotărârea nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, iar prin Decizia nr. 1853 din 22 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 226/CA/2005 din 12 septembrie 2005, a admis acţiunea reclamantului V.I. şi a anulat hotărârea nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi de pe teritoriul cedat Ungariei ca urmare a Dictatului de la Viena şi a concluzionat că, de la data naşterii sale, reclamantul a dobândit statutul de refugiat, la fel ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă greşită, deoarece potrivit legislaţiei în materie, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, constituie o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă „să existe cu capacitatea juridică la data strămutării". Având în vedere că, la data strămutării părinţilor săi, reclamantul nu era născut, acesta nu avea un domiciliu de unde să se poată refugia.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Se constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 226/CA/2005 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 403/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
