ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 406/2006
Dosar nr. 3431/2005
nr. 14104/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 16 iunie 2005, reclamanta G.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, să se dispună anularea hotărârii nr. 9624 din 3 iunie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, judeţul Tulcea, în perioada refugiului mamei sale, din Bulgaria, în România, dar pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de refugiată.
Prin sentinţa civilă nr. 259 din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei G.P., a anulat hotărârea nr. 9624 din 6 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, judeţul Tulcea, pe timpul refugiului mamei sale, din Bulgaria, în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
Instanţa de fond a considerat că, născându-se pe timpul refugiului părinţilor, reclamanta a dobândit acelaşi statut cu aceştia, fiind îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, pentru această categorie de persoane.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, deoarece reclamanta s-a născut la un interval de 25 luni de la data strămutării părinţilor săi, dată la care nu era nici măcar concepută.
În susţinerea recursului declarat, recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş a invocat precizările Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi Sociale nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 24 septembrie 2002, potrivit cărora de dispoziţiile Legii nr. 189/2000 beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate, adică acei copii care s-au născut la un interval de maximum 300 de zile de la începerea strămutării părinţilor, cunoscut fiind că, potrivit Codului familiei, perioada legală de concepţie a copilului este cuprinsă între a 180-a şi a 300-a zi dinaintea naşterii.
În cauză, recurenta susţine că reclamanta G.P. nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut după 750 zile după refugiul mamei sale.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente care vor fi expuse în continuare:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei menţionate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 21 octombrie 1942, în localitatea Ciururova, judeţul Tulcea, pe timpul refugiului mamei sale, din localitatea Eni-Mahle, judeţul Durostor (Bulgaria), ca urmare a încheierii Tratatului româno-bulgar din septembrie 1940.
Instanţa nu poate avea în vedere motivul de recurs privind naşterea reclamantei la un interval de 750 zile după refugiul mamei sale.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimul respectiv, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţelese atât persoanele care au suferit persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Rezultă că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 259 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 408/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
