ICCJ. Decizia nr. 404/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 404/2006
Dosar nr. 3409/2005
nr. 14016/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 29 iunie 2005, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 17478 din 18 mai 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că este nemulţumită de modul în care pârâta i-a soluţionat cererea şi consideră că este îndreptăţită să i se recunoască calitatea de refugiat şi să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 527 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei D.C., a anulat hotărârea nr. 17478 din 18 mai 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 13 februarie 1942 - 30 octombrie 1942 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut după refugierea părinţilor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena din 1940, suferind aceleaşi consecinţe nefavorabile, decurgând din această situaţie.
Totodată, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile acordate potrivit acestui act normativ.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, deoarece reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a i se acorda statutul de refugiat, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinţilor, comuna Pantelimon, judeţul Ilfov.
De asemenea, recurenta apreciază că reclamanta nu putea suferi persecuţii de natură etnică, localitatea respectivă aflându-se sub autoritatea Statului român.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a născut la data de 13 februarie 1942, în comuna Pantelimon, judeţul Ilfov, pe timpul refugiului părinţilor săi, din localitatea de domiciliu, Abram, judeţul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimul respectiv, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţelese atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile respective, în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
În acest context nu pot fi reţinute motivele de recurs invocate de recurentă, cu privire la faptul că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinţilor, precum şi la împrejurarea că refugierea s-a făcut pe un teritoriu aflat sub autoritatea Statului român, ceea ce exclude persecuţia etnică
Rezultă că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 527/2005 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 406/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
